Tragedia Giulesti

Tragedia micuţilor intraţi prematur în viaţă


S-a comentat mult tragedia micuţilor şi a familiilor lor provocată de incendiul de la Maternitatea Giuleşti, însă cu regretul şi compasiunea pentru acest mare necaz, nu am putut înţelege atitudinea ministrului Cseke atunci când a spus că şi în alte state se întâmplă ca în maternităţi să aibă loc incendii. Întrebat despre exemple, domnia sa a spus: "Căutaţi pe Google". Pardon. Eu l-as invita pe dumnealui sa caute pe Google să vadă câte nenorociri s-au petrecut în spitalele din România, câţi copii, femei, bătrâni au trăit clipe de groază sau câţi au murit chiar.

Nu mai departe premierul Boc crede că descentralizarea în sistemul sanitar "va aduce un spor de responsabilitate" autorităţilor locale, astfel încât acestea să investească în infrastructura spitalelor, pentru a nu mai exista probleme privind ,, chestiuni elementare,, care să pună în pericol vieţile oamenilor. Că descentralizarea va aduce un spor de responsabilitatea da o pot crede, dar mă întreb iarăşi de ce nu a investit atât cât bugetul sănătaţii a fost de 4 ori mai mare decât în 2001, de ce nu a investit în,, chestiuni elementare,,cât a avut spitalele în subordine, ca să nu vorbim de investiţii mari care rămân acum în sarcina primarilor. Cred că tocmai a răsuflat uşurat că a trecut spitalele în administraţia primăriilor, dar cât priveşte nevoia de investiţii în infrastructura spitalelor uită că le-a obligat nu demult să-şi reducă cheltuielile. Atribuirea responsabilităţii este una dar asumarea raspunderii e alta si nimeni nu iartă pe nimeni. România alocă cei mai puţini bani sistemului de sănătate dintre toate ţările Europei.

Şi mă mai întreb un lucru – de ce a trebuit să se intample această nenorocire ca preşedintele să-şi amintească că atât în 2008 cât şi în 2009 a predat Guvernului, raportul elaborat de comisia prezidenţială în care erau prezentate atât concluziile experţilor privind stadiul în care se află sistemul sanitar românesc, cât şi soluţiile propuse pentru rezolvarea problemelor din sistem.
Suntem in a doua jumatate a anului 2010 si iată că în urma incendiului de la Maternitatea Giuleşti şi-au pierdut viaţa 5 copilaşi nevinovaţi, veniţi prematur într-o viaţă începută cu un mare necaz, ceilalţi 6 se zbat între viaţă şi moarte, iar familiile lor au rămas traumatizate de un sistem bolnav, ineficient şi criminal. Este incredibil că într-o ţară europeană a sec XXI se pot întâmpla astfel de lucruri. Chiar dacă echipa de intervenţie post eveniment a acţionat admirabil, este totuşi de condamnat atitudinea autorităţilor care au ţinut părinţii, într-o confuzie de neimaginat. Este de condamnat că nimeni nu a venit să se adreseze pentru consiliere părinţilor,mamelor care nascuse aceşti îngeraşi de câteva ore, pentru a le acorda un prim sprijin psihologic, este de condamnat că un părinte a fost anunţat că bebeluşul său, de abia născut tocmai a decedat deşi nu era aşa. Să scoatem singurul vinovat asistenta că era sau nu în salon, că era una în loc de patru şi unde erau celelalte şi de ce nu era, dacă priza era chinezească sau românească cert este că nenorocirea s-a produs şi ca întotdeauna cel mai mic, asistenta în cazul de faţă, este vinovatul spre care se îndreaptă oprobriul societăţii, însă nu trebuie nesocotită implicarea întregului sistem complice la această atrocitate. Fără a arăta cu degetul pe unul sau pe altul, incidentul este o tragedie ce vine în continuarea unei întregi serii de ineficienţe ale sistemului sanitar în care oamenii efectiv mor cu zile.

Şi ca să-i amintesc domnului ministru că avem cazuri de ,,oameni victime,, în România şi nu de maternităţi incendiate la alţii, recent un băieţel de 8 ani perfect sănătos, după o banală lovitură la picior, intră în comă şi este declarat mort, un altul în vârstă de 9 ani, a murit la patru zile după ce a fost adus la spital să i se trateze o fractură la braţ. Nu pot să nu amintesc cazul sopranei Amelia Antoniu, prim-solista Teatrului Naţional care a fost la un pas de moarte după ce în urma unei intervenţii chirurgicale banale, a intrat în şoc septic, a stat în comă 4 zile, după care a rămas internată în stare gravă aproape trei săptămâni. Tot ce i s-a întâmplat a fost o bacterie aflată pe ustensilele medicale de unică folosinţă aduse din China sau India.
O altă pacientă, victima aceleiaşi infecţii, Alice Preda, în vârstă de 35 de ani, însărcinată în 14 săptămâni a pierdut sarcina şi nici nu va mai avea copii vreodată. Aşadar nu trebuie să mergem prea departe să găsim ineficienţele unui sistem şi nu trebuie să aşteptăm alte nenorociri ca să ne convingem că, din păcate, acestea se plătesc cu vieţi omeneşti.