Tristeţe în şcoli

Desi scoala a inceput de trei zile public totusi,declaratia politica pe care am sustinut-o in plenul Senatul,luni 13 septembrie, cu ocazia inceputului de nou an scolar.Oricum este actuala pentru ca nimic nu s-a schimbat intre timp si din pacate,nici nu intrevad grabnic modificari in bine .

,,Cel mai trist început de an scolar. Cu profesori mâhniţi şi plini de lehamite pentru vremurile pe care le trăiesc, disponibilizaţi sau schimbaţi din funcţii după veşnica triadă politică. Cu copii bulversaţi de sistemul mereu în schimbare, cu părinţi mâhniţi că poate nu au putut oferi copilului tot necesarul pentru un început de an scolar. De obicei, în primele două săptămâni din luna septembrie, librăriile cu manuale şi rechizite pentru şcoală, magazinele cu haine pentru copii erau luate cu asalt. În loc de aceasta, în acest an a fost o liniste mormântală.
Până în acest an, era o tradiţie deschiderea festivă a noului an şcolar; la acest eveniment era mult freamăt, multe emoţii şi speranţe de viitor; participau copii, tineri, părinţi şi bunici, profesori şi autorităţi. De data aceasta ministrul învăţământului a recomandat ca anul şcolar să înceapă pe furiş, fără niciun fel de întrunire, de informare, fără niciun fel de pregătire psihologică, ca şi cum nu ar fi vorba de nişte copii şi tineri veniţi după trei luni de vacanţă sau care încep un nou ciclu şcolar, ci am avea de-a face cu nişte roboţei, unii aduşi pentru prima dată într-o şcoală, alţii veniţi după o revizie electornică de trei luni de zile.
Domnia sa a criticat durata festivităţilor de deschidere a anului şcolar şi i-a atenţionat pe inspectori să nu ţină copiii prea mult în ,,soare, în picioare ore în şir". Cu toate acestea dl. ministru a participat la festivitatea de deschidere a noului an într-o şcoală arădeană, după ce a ţinut copii, părinţi şi elevi trei ore în picioare şi în soare pentru că a ajuns cu întârziere .Intarzierea domniei sale a facut ca festivitatea sa inceapa la ora 12. În acest timp copiii ar fi trebuit sa plece catre casa dupa ora de dirigenţie recomndata , cu numai două zile în urmă când ministrul cerea festivităţi scurte.
Politica Guvernului de reducere a veniturilor, a plăţilor şi prestaţiilor sociale a pus educaţia copiilor şi şcoala românească în pericol: părinţii şi bunicii nu au cu ce să-şi întreţină şi să-şi trimită copiii la grădiniţă sau la şcoală, profesorii cu venituri diminuate, la jumătate faţă de anul trecut, nu mai pot trăi din restul de salariu, cu şcoli comasate, desfiinţate sau prost dotate. Şcolile de la sate, din comune, din oraşe în care în ultimii ani s-au investit bani grei, bani publici, sunt acum abandonate şi lăsate pradă degradării iar copiii care trebuiau să le folosească sunt trimişi kilometri întregi să meargă pe jos la o altă unitate doar datorită unei decizii care i-a comasat pe elevi. Cum pot ei să înţeleagă o decizie politică, un haos care îi trimite de pe băncile şcolii din faţa casei către o alta situată la kilometri distanţă... Peste toate acestea se adaugă brambureala legislativă şi administrativă, cu programe, orare, examene şi alte măsuri - luate mereu de la capăt de fiecare ministru efemer şi niciodată finalizate.
Ministrul învăţământului se plânge că opoziţia nu-l lasă să-şi finalizeze legea educaţiei, când e clar pentru oricine că, în acest caz, aducerea unei legi noi în discuţie nu este decât un camuflaj pentru propria-i vanitate şi neputinţă. Învăţământul are legi clare, profesorii au un statut legal, negociat şi care asigură premisele unei munci didactice de nivel ridicat, dar nu are cine să le aplice şi să le respecte, de parcă sarcina ministerului nu ar fi să aplice legea, ci să facă legea.
Dacă vorbim de şcoală, o facem fiindcă, din fericire, mai avem copii şi tineri dornici să înveţe, pentru că mai avem părinţi şi bunici care vor să-şi trimită copiii şi nepoţiii la şcoală, pentru că mai avem profesori cu vocaţie, competenţi şi dornici să-i pregătească aşa cum se cuvine pentru viaţa şi cariera profesională.,,