Daca tot s-a lansat invitatia,,cautati pe Google,,am procedat intocmai si ma gandeam sa caut ceva informatii pe care sa le mai transmit primariilor din colegiu,ca finantare...de unde.M-am capat cu o informatie chiar mai mult decat ma asteptam sau mai bine zis la care nu ma asteptam .In octombrie 2009 s-a semnat un proiect in valoare de 38 de milioane de euro,repartizati pe cele 7 euro –regiuni de dezvoltare, în cadrul programului "Internet în şcoala ta".Desigur bani europeni destinati scolilor din Romania,prin care 2302 scoli din intreaga tara urma sa beneficieze de serviciul de internet din fonduri europene.Adica fiecare şcoală urma sa primeasca conectare gratuita atât pentru calculatoarele existente, cât şi pentru calculatoarele care urma sa fie achiziţiona în cadrul acestui program,dupa care, conexiunea impreuna cu echipamentele pentru acces la internet deveneau proprietatea scolii.Fiecare regiune ar fi beneficiat de acest program pentru aproximativ 330 de unitati scolare.
Judetul Bacau a participat la proiect cu 58 de unitati scolare dintre care 49 sunt din mediului rural si 9 din Comanesti, Slanic Moldova, Târgu Ocna, Darmanesti, Moinesti.Si pentru ca pierderea nu a afectat unitatea in sine ca institutie ci pe copii acestor scoli si pe dascalii lor amintesc ca premierul ,ministru interimar al invatamantului la acea data facea precizari conform carora de implementarea acestui proiect urma sa beneficieze 543 de mii elevi, un număr 47 de mii de profesori şi peste 1700 de comunităţi locale.Tocmai cautam informatii pentru autoritatile locale….Tot in acelasi cadru spunea domnia sa ca acest proiet va fi ,,un instrument extrem de eficient în aplicarea legii educaţiei naţionale,care pune un accent major pe utilizarea resurselor informatice moderne, pe utilizarea Internetului şi, mai ales, pentru asigurarea egalităţii de şanse pentru copii. Acest program asigură egalitatea de şanse a copiilor, indiferent de locul unde învaţă în România,,.
Nu voi aminti toate promisiunile ministrului comunicatilor,prezent cu ocazia aceluiasi eveniment si parte responsabila in aplicare,ci doar aceea ca: ,,Toate cele 2302 de şcoli, din 1700 de localităţi, la sfârşitul programului, respectiv la începutul anului şcolar 2010 - 2011 vor avea laboratoare informatice,,.N-a fost sa fie asa pentru ca datorita unei intarzieri de 8 luni,contractul a fost reziliat.
Nu mi-am propus sa caut vinovati dar, pentru ca in acelasi context s-a facut precizarea ca,,din momentul semnării contractului, Ministerul Educaţiei are fondurile bugetare la dispoziţie şi poate să dea drumul imediat la procedura de licitaţie prin SEAP,,-deci banii exista,ar fi de interes sa aflam-cand intentioneaza si daca mai intentioneaza.sa relanseze acest proiect stiut fiind ca in situatia rezilierii, termenul de relansare a unui nou proiect este de minim 6 luni. Ma gandesc ca sansa nu este pierduta definitiv si ca vorbim de mii de copii,profesori si comunitati locale,carora tocmai nu pot sa le transmit vesti mai bune.
duminică, 22 august 2010
vineri, 20 august 2010
Tragedia Giulesti
Tragedia micuţilor intraţi prematur în viaţă
S-a comentat mult tragedia micuţilor şi a familiilor lor provocată de incendiul de la Maternitatea Giuleşti, însă cu regretul şi compasiunea pentru acest mare necaz, nu am putut înţelege atitudinea ministrului Cseke atunci când a spus că şi în alte state se întâmplă ca în maternităţi să aibă loc incendii. Întrebat despre exemple, domnia sa a spus: "Căutaţi pe Google". Pardon. Eu l-as invita pe dumnealui sa caute pe Google să vadă câte nenorociri s-au petrecut în spitalele din România, câţi copii, femei, bătrâni au trăit clipe de groază sau câţi au murit chiar.
Nu mai departe premierul Boc crede că descentralizarea în sistemul sanitar "va aduce un spor de responsabilitate" autorităţilor locale, astfel încât acestea să investească în infrastructura spitalelor, pentru a nu mai exista probleme privind ,, chestiuni elementare,, care să pună în pericol vieţile oamenilor. Că descentralizarea va aduce un spor de responsabilitatea da o pot crede, dar mă întreb iarăşi de ce nu a investit atât cât bugetul sănătaţii a fost de 4 ori mai mare decât în 2001, de ce nu a investit în,, chestiuni elementare,,cât a avut spitalele în subordine, ca să nu vorbim de investiţii mari care rămân acum în sarcina primarilor. Cred că tocmai a răsuflat uşurat că a trecut spitalele în administraţia primăriilor, dar cât priveşte nevoia de investiţii în infrastructura spitalelor uită că le-a obligat nu demult să-şi reducă cheltuielile. Atribuirea responsabilităţii este una dar asumarea raspunderii e alta si nimeni nu iartă pe nimeni. România alocă cei mai puţini bani sistemului de sănătate dintre toate ţările Europei.
Şi mă mai întreb un lucru – de ce a trebuit să se intample această nenorocire ca preşedintele să-şi amintească că atât în 2008 cât şi în 2009 a predat Guvernului, raportul elaborat de comisia prezidenţială în care erau prezentate atât concluziile experţilor privind stadiul în care se află sistemul sanitar românesc, cât şi soluţiile propuse pentru rezolvarea problemelor din sistem.
Suntem in a doua jumatate a anului 2010 si iată că în urma incendiului de la Maternitatea Giuleşti şi-au pierdut viaţa 5 copilaşi nevinovaţi, veniţi prematur într-o viaţă începută cu un mare necaz, ceilalţi 6 se zbat între viaţă şi moarte, iar familiile lor au rămas traumatizate de un sistem bolnav, ineficient şi criminal. Este incredibil că într-o ţară europeană a sec XXI se pot întâmpla astfel de lucruri. Chiar dacă echipa de intervenţie post eveniment a acţionat admirabil, este totuşi de condamnat atitudinea autorităţilor care au ţinut părinţii, într-o confuzie de neimaginat. Este de condamnat că nimeni nu a venit să se adreseze pentru consiliere părinţilor,mamelor care nascuse aceşti îngeraşi de câteva ore, pentru a le acorda un prim sprijin psihologic, este de condamnat că un părinte a fost anunţat că bebeluşul său, de abia născut tocmai a decedat deşi nu era aşa. Să scoatem singurul vinovat asistenta că era sau nu în salon, că era una în loc de patru şi unde erau celelalte şi de ce nu era, dacă priza era chinezească sau românească cert este că nenorocirea s-a produs şi ca întotdeauna cel mai mic, asistenta în cazul de faţă, este vinovatul spre care se îndreaptă oprobriul societăţii, însă nu trebuie nesocotită implicarea întregului sistem complice la această atrocitate. Fără a arăta cu degetul pe unul sau pe altul, incidentul este o tragedie ce vine în continuarea unei întregi serii de ineficienţe ale sistemului sanitar în care oamenii efectiv mor cu zile.
Şi ca să-i amintesc domnului ministru că avem cazuri de ,,oameni victime,, în România şi nu de maternităţi incendiate la alţii, recent un băieţel de 8 ani perfect sănătos, după o banală lovitură la picior, intră în comă şi este declarat mort, un altul în vârstă de 9 ani, a murit la patru zile după ce a fost adus la spital să i se trateze o fractură la braţ. Nu pot să nu amintesc cazul sopranei Amelia Antoniu, prim-solista Teatrului Naţional care a fost la un pas de moarte după ce în urma unei intervenţii chirurgicale banale, a intrat în şoc septic, a stat în comă 4 zile, după care a rămas internată în stare gravă aproape trei săptămâni. Tot ce i s-a întâmplat a fost o bacterie aflată pe ustensilele medicale de unică folosinţă aduse din China sau India.
O altă pacientă, victima aceleiaşi infecţii, Alice Preda, în vârstă de 35 de ani, însărcinată în 14 săptămâni a pierdut sarcina şi nici nu va mai avea copii vreodată. Aşadar nu trebuie să mergem prea departe să găsim ineficienţele unui sistem şi nu trebuie să aşteptăm alte nenorociri ca să ne convingem că, din păcate, acestea se plătesc cu vieţi omeneşti.
S-a comentat mult tragedia micuţilor şi a familiilor lor provocată de incendiul de la Maternitatea Giuleşti, însă cu regretul şi compasiunea pentru acest mare necaz, nu am putut înţelege atitudinea ministrului Cseke atunci când a spus că şi în alte state se întâmplă ca în maternităţi să aibă loc incendii. Întrebat despre exemple, domnia sa a spus: "Căutaţi pe Google". Pardon. Eu l-as invita pe dumnealui sa caute pe Google să vadă câte nenorociri s-au petrecut în spitalele din România, câţi copii, femei, bătrâni au trăit clipe de groază sau câţi au murit chiar.
Nu mai departe premierul Boc crede că descentralizarea în sistemul sanitar "va aduce un spor de responsabilitate" autorităţilor locale, astfel încât acestea să investească în infrastructura spitalelor, pentru a nu mai exista probleme privind ,, chestiuni elementare,, care să pună în pericol vieţile oamenilor. Că descentralizarea va aduce un spor de responsabilitatea da o pot crede, dar mă întreb iarăşi de ce nu a investit atât cât bugetul sănătaţii a fost de 4 ori mai mare decât în 2001, de ce nu a investit în,, chestiuni elementare,,cât a avut spitalele în subordine, ca să nu vorbim de investiţii mari care rămân acum în sarcina primarilor. Cred că tocmai a răsuflat uşurat că a trecut spitalele în administraţia primăriilor, dar cât priveşte nevoia de investiţii în infrastructura spitalelor uită că le-a obligat nu demult să-şi reducă cheltuielile. Atribuirea responsabilităţii este una dar asumarea raspunderii e alta si nimeni nu iartă pe nimeni. România alocă cei mai puţini bani sistemului de sănătate dintre toate ţările Europei.
Şi mă mai întreb un lucru – de ce a trebuit să se intample această nenorocire ca preşedintele să-şi amintească că atât în 2008 cât şi în 2009 a predat Guvernului, raportul elaborat de comisia prezidenţială în care erau prezentate atât concluziile experţilor privind stadiul în care se află sistemul sanitar românesc, cât şi soluţiile propuse pentru rezolvarea problemelor din sistem.
Suntem in a doua jumatate a anului 2010 si iată că în urma incendiului de la Maternitatea Giuleşti şi-au pierdut viaţa 5 copilaşi nevinovaţi, veniţi prematur într-o viaţă începută cu un mare necaz, ceilalţi 6 se zbat între viaţă şi moarte, iar familiile lor au rămas traumatizate de un sistem bolnav, ineficient şi criminal. Este incredibil că într-o ţară europeană a sec XXI se pot întâmpla astfel de lucruri. Chiar dacă echipa de intervenţie post eveniment a acţionat admirabil, este totuşi de condamnat atitudinea autorităţilor care au ţinut părinţii, într-o confuzie de neimaginat. Este de condamnat că nimeni nu a venit să se adreseze pentru consiliere părinţilor,mamelor care nascuse aceşti îngeraşi de câteva ore, pentru a le acorda un prim sprijin psihologic, este de condamnat că un părinte a fost anunţat că bebeluşul său, de abia născut tocmai a decedat deşi nu era aşa. Să scoatem singurul vinovat asistenta că era sau nu în salon, că era una în loc de patru şi unde erau celelalte şi de ce nu era, dacă priza era chinezească sau românească cert este că nenorocirea s-a produs şi ca întotdeauna cel mai mic, asistenta în cazul de faţă, este vinovatul spre care se îndreaptă oprobriul societăţii, însă nu trebuie nesocotită implicarea întregului sistem complice la această atrocitate. Fără a arăta cu degetul pe unul sau pe altul, incidentul este o tragedie ce vine în continuarea unei întregi serii de ineficienţe ale sistemului sanitar în care oamenii efectiv mor cu zile.
Şi ca să-i amintesc domnului ministru că avem cazuri de ,,oameni victime,, în România şi nu de maternităţi incendiate la alţii, recent un băieţel de 8 ani perfect sănătos, după o banală lovitură la picior, intră în comă şi este declarat mort, un altul în vârstă de 9 ani, a murit la patru zile după ce a fost adus la spital să i se trateze o fractură la braţ. Nu pot să nu amintesc cazul sopranei Amelia Antoniu, prim-solista Teatrului Naţional care a fost la un pas de moarte după ce în urma unei intervenţii chirurgicale banale, a intrat în şoc septic, a stat în comă 4 zile, după care a rămas internată în stare gravă aproape trei săptămâni. Tot ce i s-a întâmplat a fost o bacterie aflată pe ustensilele medicale de unică folosinţă aduse din China sau India.
O altă pacientă, victima aceleiaşi infecţii, Alice Preda, în vârstă de 35 de ani, însărcinată în 14 săptămâni a pierdut sarcina şi nici nu va mai avea copii vreodată. Aşadar nu trebuie să mergem prea departe să găsim ineficienţele unui sistem şi nu trebuie să aşteptăm alte nenorociri ca să ne convingem că, din păcate, acestea se plătesc cu vieţi omeneşti.
joi, 12 august 2010
Romii ne sunt trimisi în ţară iar puterea propune românilor munca în alte ţări
Toate discuţiile despre romi mă fac să intervin cu puncte de vedere, pentru faptul că în parte cunosc problemele comunităţii rome, la nivel local. Ne place, nu ne place, vrem nu vrem, romii din România sunt o comunitate la fel ca şi altele, ba chiar a doua după maghiari. Vorba unuia dintre ei ,,dacă eram uniţi ajungeam în Parlament,, E o părere şi o idee despre faptul că odată ajunşi în Parlament, toate planurile devin şi realităţi.
Faptul că m-am implicat în problema romilor, recunosc, nu a fost prioritatea priorităţilor mele. Nu la discriminare m-am gândit, dar de ce să nu recunoaştem că românii au o mie şi una de probleme, care sunt şi ale romilor dealtfel şi care pe zi ce trece devin tot mai multe şi mai grele. Romii sunt diferiţi, prin tradiţie- nomazii circulă, nu-i poţi opri şi au ajuns peste tot în Europa. Cei stabili au rămas acasă, în România sau în alte ţări aparţinătoare Europei. Fiecare stat face atât cât poate pentru cei rămaşi acasă, atât cât poate şi cât vor şi ei să se implice în lupta pentru drepturile lor, în progresul şi integrarea lor în societatea în care trăiesc, cu drepturi şi obligaţii.
Cei plecaţi se supun sau ar tebui să se supună legilor ţării în care aleg să se stabilească provizoriu sau definitiv, iar când aceştia nu o fac trebuie să răspundă pentru faptele lor. Hotărârea Franţei de a-i expulza, de a impune integrarea într-o ţară vorbind de România acum, contravine drepturilor cetăţeneşti, dreptul la libera circulaţie al tuturor cetăţenilor europeni care nu poate fi limitat pe criterii etnice. Romii sunt o comunitate care aparţine comunităţii europene, nu migrează de ieri de azi şi nu musai din cauza condiţiilor în care trăiesc, pentru că nu merg la muncă să-şi cumpere vreo casă sau pentru condiţii mai bune. Migraţia este în firea lor şi a tradiţiei lor.
Paradoxal, romii ne sunt trimişi acasă, timp în care puterea multumeşte românilor plecaţi că nu le mai duce grija, ba mai mult, îndeamnă profesorii, medicii că au liber la muncă în ţările Uniunii Europene. Unde este responsabilitatea noastră până la urmă atât pentru romi cât şi pentru români. Se mulţumeşte frumos doctorilor, profesorilor, intelectualilor pregătiţi pe băncile şcolilor româneşti cu contribuţia statului român, însă acum sunt invitaţi să-şi găsească, dacă leafa nu le ajunge, un al doilea job, o nouă meserie sau de ce nu, o emigrare într-o ţară care să-i preţuiască aşa cum ar trebui. Actuala putere pare să uite că aceşti oameni care şi-au dedicat ani buni din viaţă pentru a studia sunt o parte esenţială a societăţii în care trăim şi fără această componentă estenţială întreg sistemul s-ar putea prăbuşi. Uneori parcă trăim o adevărată luptă împotriva unei întregi categorii sociale, cea a intelectualilor. A lor să fie vina că au devenit profesionişti, competenţi şi esenţiali în domeniul lor sau a guvernanţilor care nu le mai pot asigura nici măcar condiţia unui trai decent. Cum se poate vorbi despre calitatea actului medical sau calitatea actului educaţional când se oferă o leafă de 7- 800 de lei? Deşi comparaţia pare trasă de păr acesta este adevărul ce se desfăşoară în faţa noastră, asemenea jocului „Lanţul slăbiciunilor”, când cei mai slabi făceau o coaliţie tacită şi îi eleminau pe cei mai bine pregătiţi, la fel, şi actuala putere a format coaliţia verigilor mai „slabe” şi îi invită frumos pe cei mai competenţi la un loc de muncă prin Europa, pe undeva numai în lanţ să nu ramana…
Vorbind despre critica liderului spiritual hindus din Statele Unite, Rajan Zed cu privire la situaţia romilor din România, vreau să fac câteva precizări. Concret a făcut referire la faptul că 75% trăiesc în sărăcie, ba mai mult, susţine că ,,situaţia romilor din România seamănă cu un "apartheid" şi că autorităţile ar trebui să facă ceva pentru a opri tratamentele rele aplicate acestora" Raportul anual privind drepturile omului al Departamentului de Stat american arată ca romii trăiesc în sărăcie şi este dificil să aibă acces la servicii publice, sistem sanitar, nu au locuri de muncă, rata abandonului şcolar în rândul copiilor rromi este mare şi sunt constant discriminaţi.,, Că în parte este adevărat, că nu s-a făcut mare lucru pentru ei…poate, dar chestiunea cu apartheidul şi relele tratamente aplicate acestora nu cred ca sunt potrivite. Şi copiii români abandonează şcoala datorită sărăciei, sunt şi români fără un loc de muncă sau pe care tocmai şi-l pierd, sunt şi români care nu au acces la servicii medicale pentru că nu au cu ce plăti o consultaţie sau un tratament şi asta nu ne face să ne mândrim mai mult, dar cand vorbim de sărăcie să nu uităm că sunt destui români care o cunosc la fel de bine şi despre care nu se vorbeşte cu aceeaşi părere de rău. Ba reprezentanţii FMI au fost de acord cu toate tăierile propuse de Guvern şi pe care nu le-a adoptat nici o ţară afectată de criză, cu toate creşterile de taxe şi impozite care aduc atingeri unor categorii defavorizate, persoanelor cu venituri mici care oricum îşi folosesc veniturile pentru consumul de subzistenţă: hrană, medicamente, utilităţi. S-a vorbit de discriminare, rele tratamente, sărăcie. Despre ce discriminare vorbim şi a cui…? sărăcia cui…?
Revenind la romi, cred că aceştia sunt o problemă a UE şi numai printr-o legislaţie corespunzătoare şi prin implicarea fiecărei ţări în problema romilor stabililiţi în ţara respectivă se vor putea face paşi spre un progres aşteptat. În ce ne priveşte progresul este un lucru şi dorit şi aşteptat şi se va lăsa aşteptat mult timp de aici încolo.
Faptul că m-am implicat în problema romilor, recunosc, nu a fost prioritatea priorităţilor mele. Nu la discriminare m-am gândit, dar de ce să nu recunoaştem că românii au o mie şi una de probleme, care sunt şi ale romilor dealtfel şi care pe zi ce trece devin tot mai multe şi mai grele. Romii sunt diferiţi, prin tradiţie- nomazii circulă, nu-i poţi opri şi au ajuns peste tot în Europa. Cei stabili au rămas acasă, în România sau în alte ţări aparţinătoare Europei. Fiecare stat face atât cât poate pentru cei rămaşi acasă, atât cât poate şi cât vor şi ei să se implice în lupta pentru drepturile lor, în progresul şi integrarea lor în societatea în care trăiesc, cu drepturi şi obligaţii.
Cei plecaţi se supun sau ar tebui să se supună legilor ţării în care aleg să se stabilească provizoriu sau definitiv, iar când aceştia nu o fac trebuie să răspundă pentru faptele lor. Hotărârea Franţei de a-i expulza, de a impune integrarea într-o ţară vorbind de România acum, contravine drepturilor cetăţeneşti, dreptul la libera circulaţie al tuturor cetăţenilor europeni care nu poate fi limitat pe criterii etnice. Romii sunt o comunitate care aparţine comunităţii europene, nu migrează de ieri de azi şi nu musai din cauza condiţiilor în care trăiesc, pentru că nu merg la muncă să-şi cumpere vreo casă sau pentru condiţii mai bune. Migraţia este în firea lor şi a tradiţiei lor.
Paradoxal, romii ne sunt trimişi acasă, timp în care puterea multumeşte românilor plecaţi că nu le mai duce grija, ba mai mult, îndeamnă profesorii, medicii că au liber la muncă în ţările Uniunii Europene. Unde este responsabilitatea noastră până la urmă atât pentru romi cât şi pentru români. Se mulţumeşte frumos doctorilor, profesorilor, intelectualilor pregătiţi pe băncile şcolilor româneşti cu contribuţia statului român, însă acum sunt invitaţi să-şi găsească, dacă leafa nu le ajunge, un al doilea job, o nouă meserie sau de ce nu, o emigrare într-o ţară care să-i preţuiască aşa cum ar trebui. Actuala putere pare să uite că aceşti oameni care şi-au dedicat ani buni din viaţă pentru a studia sunt o parte esenţială a societăţii în care trăim şi fără această componentă estenţială întreg sistemul s-ar putea prăbuşi. Uneori parcă trăim o adevărată luptă împotriva unei întregi categorii sociale, cea a intelectualilor. A lor să fie vina că au devenit profesionişti, competenţi şi esenţiali în domeniul lor sau a guvernanţilor care nu le mai pot asigura nici măcar condiţia unui trai decent. Cum se poate vorbi despre calitatea actului medical sau calitatea actului educaţional când se oferă o leafă de 7- 800 de lei? Deşi comparaţia pare trasă de păr acesta este adevărul ce se desfăşoară în faţa noastră, asemenea jocului „Lanţul slăbiciunilor”, când cei mai slabi făceau o coaliţie tacită şi îi eleminau pe cei mai bine pregătiţi, la fel, şi actuala putere a format coaliţia verigilor mai „slabe” şi îi invită frumos pe cei mai competenţi la un loc de muncă prin Europa, pe undeva numai în lanţ să nu ramana…
Vorbind despre critica liderului spiritual hindus din Statele Unite, Rajan Zed cu privire la situaţia romilor din România, vreau să fac câteva precizări. Concret a făcut referire la faptul că 75% trăiesc în sărăcie, ba mai mult, susţine că ,,situaţia romilor din România seamănă cu un "apartheid" şi că autorităţile ar trebui să facă ceva pentru a opri tratamentele rele aplicate acestora" Raportul anual privind drepturile omului al Departamentului de Stat american arată ca romii trăiesc în sărăcie şi este dificil să aibă acces la servicii publice, sistem sanitar, nu au locuri de muncă, rata abandonului şcolar în rândul copiilor rromi este mare şi sunt constant discriminaţi.,, Că în parte este adevărat, că nu s-a făcut mare lucru pentru ei…poate, dar chestiunea cu apartheidul şi relele tratamente aplicate acestora nu cred ca sunt potrivite. Şi copiii români abandonează şcoala datorită sărăciei, sunt şi români fără un loc de muncă sau pe care tocmai şi-l pierd, sunt şi români care nu au acces la servicii medicale pentru că nu au cu ce plăti o consultaţie sau un tratament şi asta nu ne face să ne mândrim mai mult, dar cand vorbim de sărăcie să nu uităm că sunt destui români care o cunosc la fel de bine şi despre care nu se vorbeşte cu aceeaşi părere de rău. Ba reprezentanţii FMI au fost de acord cu toate tăierile propuse de Guvern şi pe care nu le-a adoptat nici o ţară afectată de criză, cu toate creşterile de taxe şi impozite care aduc atingeri unor categorii defavorizate, persoanelor cu venituri mici care oricum îşi folosesc veniturile pentru consumul de subzistenţă: hrană, medicamente, utilităţi. S-a vorbit de discriminare, rele tratamente, sărăcie. Despre ce discriminare vorbim şi a cui…? sărăcia cui…?
Revenind la romi, cred că aceştia sunt o problemă a UE şi numai printr-o legislaţie corespunzătoare şi prin implicarea fiecărei ţări în problema romilor stabililiţi în ţara respectivă se vor putea face paşi spre un progres aşteptat. În ce ne priveşte progresul este un lucru şi dorit şi aşteptat şi se va lăsa aşteptat mult timp de aici încolo.
duminică, 1 august 2010
Romii - realitatea de langa noi
In urma cu aproape doua saptamani vizitam cartierele din oras populate cu cetateni de etnie roma .Am inceput cu colonia Bisrtitei-str.Gazariei.M-a izbit imaginea unui copil trist.Traiesc in conditii pe care nu le-au ales si cu atat mai mult copii indiferent de etnie nu-si aleg nici parintii si nici locul unde se nasc.E o tristete prin care vrea sa spuna ca si-ar dori mai mult sau altceva,desi nu-mi cere nimic.
Ii intalnesc si pe cei maturi si spun ca ar vrea mai mult dar puterea lor este limitata.Cei mai multi traiesc din ajutoare sociale sau din ce da Dumnezeu.Ma intreb oare cum si cand va putea statul roman sa rezolve problemele atator oameni care nu se pot descurca singuri-ce le oferim, cum ii educam si ce sansa le dam sa se poata descurca prin munca lor care sa le dea recompensa unui trai pentru ceea ce fac si nu pentru ce trebuie sau ar trebui sa faca altii pentru ei.
Un paradox…Totusi ii consider intr-un fel norocosi.Au reprezentantii lor pe linie politica prin Partida Romilor,sociala prin mediatori sanitari si scolari care le sunt zilnic aproape fizic si material prin sprijinul oferit de Asociatia Ovidiu Rom ,ba mai mult primaria a desemnat un consilier-expert pe problemele romilor si este cel care face medierea intre comunitatea roma si autoritatea locala.
Unul din mediatori ne insoteste si in zona Marginea .Ne spune povestea fiecarei familii si a copiilor acestor familii.
Primul lucru pe care il intalnesc dupa ce cobor ulita in catunul lor,este o familie cu trei copii,care traiesc din venitul minim garantat,intr-o casa gata sa cada.Muncesc cu ziua cand au unde si ce,in rest asteapta.Ce?...nici femeia nu stie.
Mergand mai departe o armata de copii ne intampina.Ma cutremur.Aud povestea unui copil cu handicap care a mers dea busilea pana la 7 ani.Imi povesteste cum a reusit sa faca rost de carje, pentru ca un carucior pe drumurile de aici este inutil.Cartierul se afla la marginea orasului,in drum spre Manastirile Runc si Ciolpani.Peisajul este superb-e si aceasta o recompensa-dar nu cred ca stiu si pot sa se bucure de minunatia naturii.
Ne intoarcem in oras.Vizitez un bloc denumit simbolic -la NATO,pe care il stiu dar in care nu am intrat de aproape 30 de ani.Aici locuiesc circa 30 de familie cu multi copii.Candva acest bloc gazduia zeci de tineri nefamilisti care faceau parte din cei aproape 11ooo de muncitori care isi aveau un loc de munca la Fabrica de Postav Buhusi -astazi S.C.Stofe Buhusi S.A.care mai da de lucru la numai vreo 8o de suflete si nu este tocmai simplu pentru conducatori sa o mai tina in functiune cand materia prima se aduce din import,cand costul utilitatilor este la limita suportabilitatii,cand sistemul de taxe si impozite sufoca sistemul,cand statul roman nu da nici o sansa economiei sa traiasca nu sa prospere. Revenind la subiect,in perioda 1980-1982 am fost locatara acestui bloc si astazi nu-mi vine sa cred ochilor cum arata aceste locuinte.
Familiile de romi ocupa doua sau trei nivele dar oricum toate sunt vraiste,cu grup social comun la fiecare nivel,care oricum nu stii daca asta mai reprezinta. Aici primaria a investit candva in reparatii si igienizare,dar...ce folos! Au chiar si un administarator responsabil dar,din pacate sunt greu de adus in realitate.
Am incercat sa identific o solutie-sprijin pentru constructie,consolidare,reabilitare,extindere locuinte,in sensul de ai ajuta macar sa nu mai traiasca cu zecile in spatii inghesuite.Este un proiect despre care nu indraznesc sa vorbesc mai mult inainte de a avea siguranta implementarii.Totusi autoritatea locala nu a ignorat prezenta lor .Cu finantare europeana a inceput lucrarile de constructie pentru o baie comuna,un dispensar medical pentru romii din Colonia Bistrita.
Am identificat o sansa,nu stiu daca cea mai buna,dar am primit cu interes informatia conform careia National Democratic Institute for International Affairs (NDI), cu sprijinul National Endowment for Democracy, a lansat programul anual Participarea politica a romilor din Romania(2010-2011), aflat în al cincelea an de implementare.Programul urmareste sa raspunda nevoii etniei rome de a avea lideri competenti si activi, care sa promoveze constant pe agenda politica si pe cea institutionala solutii viabile la problemele cu care romii se confrunta. Deja un reprezentant al etniei rome din Buhusi a urmat aceste cursuri si va avea un rol important prin comunicare constanta si profesionista in rezolvarea mai eficienta a problemelor cetatenilor romi, în stabilirea de colaborari si parteneriate la nivel local, national, international. .Regret anularea acestui obiectiv pentru Bacau si Comanesti prin nefinalizarea documentatiei de participare in timp util.
Ne-am bucurat nu demult de vizita la Buhusi a d-nei Alice Ratyis,reprezentanta NDI din Romania, impreuna cu care am discutat problema romilor si eventuale contacte in beneficiul acestora .
Public aceste informatii si nadajduiesc ca pe langa preocuparea mea,a autoritatii locale ,a celor cu care deja incercam sa realizam ceva,se vor gasi persoane care pot oferi sfaturi,solutii si de ce nu si implicare avand in vedere ca este o comunitate care se bucura de sprijin din partea UE,dar asta nu inseamna ca pozitia noastra trebuie sa fie ignoranta doar pentru ca sunt altfel decat noi in multe privinte.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)