Toate discuţiile despre romi mă fac să intervin cu puncte de vedere, pentru faptul că în parte cunosc problemele comunităţii rome, la nivel local. Ne place, nu ne place, vrem nu vrem, romii din România sunt o comunitate la fel ca şi altele, ba chiar a doua după maghiari. Vorba unuia dintre ei ,,dacă eram uniţi ajungeam în Parlament,, E o părere şi o idee despre faptul că odată ajunşi în Parlament, toate planurile devin şi realităţi.
Faptul că m-am implicat în problema romilor, recunosc, nu a fost prioritatea priorităţilor mele. Nu la discriminare m-am gândit, dar de ce să nu recunoaştem că românii au o mie şi una de probleme, care sunt şi ale romilor dealtfel şi care pe zi ce trece devin tot mai multe şi mai grele. Romii sunt diferiţi, prin tradiţie- nomazii circulă, nu-i poţi opri şi au ajuns peste tot în Europa. Cei stabili au rămas acasă, în România sau în alte ţări aparţinătoare Europei. Fiecare stat face atât cât poate pentru cei rămaşi acasă, atât cât poate şi cât vor şi ei să se implice în lupta pentru drepturile lor, în progresul şi integrarea lor în societatea în care trăiesc, cu drepturi şi obligaţii.
Cei plecaţi se supun sau ar tebui să se supună legilor ţării în care aleg să se stabilească provizoriu sau definitiv, iar când aceştia nu o fac trebuie să răspundă pentru faptele lor. Hotărârea Franţei de a-i expulza, de a impune integrarea într-o ţară vorbind de România acum, contravine drepturilor cetăţeneşti, dreptul la libera circulaţie al tuturor cetăţenilor europeni care nu poate fi limitat pe criterii etnice. Romii sunt o comunitate care aparţine comunităţii europene, nu migrează de ieri de azi şi nu musai din cauza condiţiilor în care trăiesc, pentru că nu merg la muncă să-şi cumpere vreo casă sau pentru condiţii mai bune. Migraţia este în firea lor şi a tradiţiei lor.
Paradoxal, romii ne sunt trimişi acasă, timp în care puterea multumeşte românilor plecaţi că nu le mai duce grija, ba mai mult, îndeamnă profesorii, medicii că au liber la muncă în ţările Uniunii Europene. Unde este responsabilitatea noastră până la urmă atât pentru romi cât şi pentru români. Se mulţumeşte frumos doctorilor, profesorilor, intelectualilor pregătiţi pe băncile şcolilor româneşti cu contribuţia statului român, însă acum sunt invitaţi să-şi găsească, dacă leafa nu le ajunge, un al doilea job, o nouă meserie sau de ce nu, o emigrare într-o ţară care să-i preţuiască aşa cum ar trebui. Actuala putere pare să uite că aceşti oameni care şi-au dedicat ani buni din viaţă pentru a studia sunt o parte esenţială a societăţii în care trăim şi fără această componentă estenţială întreg sistemul s-ar putea prăbuşi. Uneori parcă trăim o adevărată luptă împotriva unei întregi categorii sociale, cea a intelectualilor. A lor să fie vina că au devenit profesionişti, competenţi şi esenţiali în domeniul lor sau a guvernanţilor care nu le mai pot asigura nici măcar condiţia unui trai decent. Cum se poate vorbi despre calitatea actului medical sau calitatea actului educaţional când se oferă o leafă de 7- 800 de lei? Deşi comparaţia pare trasă de păr acesta este adevărul ce se desfăşoară în faţa noastră, asemenea jocului „Lanţul slăbiciunilor”, când cei mai slabi făceau o coaliţie tacită şi îi eleminau pe cei mai bine pregătiţi, la fel, şi actuala putere a format coaliţia verigilor mai „slabe” şi îi invită frumos pe cei mai competenţi la un loc de muncă prin Europa, pe undeva numai în lanţ să nu ramana…
Vorbind despre critica liderului spiritual hindus din Statele Unite, Rajan Zed cu privire la situaţia romilor din România, vreau să fac câteva precizări. Concret a făcut referire la faptul că 75% trăiesc în sărăcie, ba mai mult, susţine că ,,situaţia romilor din România seamănă cu un "apartheid" şi că autorităţile ar trebui să facă ceva pentru a opri tratamentele rele aplicate acestora" Raportul anual privind drepturile omului al Departamentului de Stat american arată ca romii trăiesc în sărăcie şi este dificil să aibă acces la servicii publice, sistem sanitar, nu au locuri de muncă, rata abandonului şcolar în rândul copiilor rromi este mare şi sunt constant discriminaţi.,, Că în parte este adevărat, că nu s-a făcut mare lucru pentru ei…poate, dar chestiunea cu apartheidul şi relele tratamente aplicate acestora nu cred ca sunt potrivite. Şi copiii români abandonează şcoala datorită sărăciei, sunt şi români fără un loc de muncă sau pe care tocmai şi-l pierd, sunt şi români care nu au acces la servicii medicale pentru că nu au cu ce plăti o consultaţie sau un tratament şi asta nu ne face să ne mândrim mai mult, dar cand vorbim de sărăcie să nu uităm că sunt destui români care o cunosc la fel de bine şi despre care nu se vorbeşte cu aceeaşi părere de rău. Ba reprezentanţii FMI au fost de acord cu toate tăierile propuse de Guvern şi pe care nu le-a adoptat nici o ţară afectată de criză, cu toate creşterile de taxe şi impozite care aduc atingeri unor categorii defavorizate, persoanelor cu venituri mici care oricum îşi folosesc veniturile pentru consumul de subzistenţă: hrană, medicamente, utilităţi. S-a vorbit de discriminare, rele tratamente, sărăcie. Despre ce discriminare vorbim şi a cui…? sărăcia cui…?
Revenind la romi, cred că aceştia sunt o problemă a UE şi numai printr-o legislaţie corespunzătoare şi prin implicarea fiecărei ţări în problema romilor stabililiţi în ţara respectivă se vor putea face paşi spre un progres aşteptat. În ce ne priveşte progresul este un lucru şi dorit şi aşteptat şi se va lăsa aşteptat mult timp de aici încolo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu