Reclama antidiscriminare pentru homosexuali incalca drepturile copilului

Intrebare adresataȘD-nei director Elena Tudor Directia Generala pentru Drepturilor Copiilor-         MMFPS,-d-lui ministru Traian Igas-Ministerul Administratiei si Internelor

,,Saptamina trecuta in diferite orase din tara,Iasi,Cluj,Bucuresti,  au aparut cca. 20 de panouri publicitare, care prezentau imaginea unui bebelus cu o banderola legata la manuta,pe era trecut cuvantul “homosexual”. Consider aceasta ca o incalcare a legilor tarii si cu precadere a Conventiei Internationale a Drepturilor Copilului si de nepermis folosirea imaginii unui bebelus pentru o campanie antidiscriminare a unei minoritati care aduce prejudicii conceptului de familie in  Romania.

 1.Solicit Directiei Generale pentru Protectia Copilului din cadrul MMFPS sa faca cunoscuta pozitia pe care a luat-o pana in acest moment fata de situatia relatata si ce masuri va lua ca pe viitor copii sa nu mai fie folositi ca ,,materiale publicitare,,in scopuri care contravin drepturilor copilului nici chiar cu acordul parintilor care pot fi manipulati pe considerente financiare.

2.Solicit Ministerului Administratiei si Internelor sa intervina in anularea contractelor incheiate de catre autoritatile locale pentru aceasta campanie nepermisa mai ales prin folosirea ca imagine a unui nou- nascut.

3.Ce sanctiuni vor primi parintii copilului care face obiectul campaniei pentru homoxesuali .

4.Va rog sa precizati daca considerati firesc ca autoritatile locale sa emita doar autorizatii pentru amplasamentul panoului publicitar si sa incaseze suma aferenta,fara a cere avizul unor institutii in functie de continutul mesajul ce urmeaza a fi expus publicitatii?Daca da cred ca sunt necesare reglementari noi.

5.Ce reglementari veti impune asa incat in viitor sa nu apara situatii similare .,,

Copiii in grija cui?...

Mii de minori sau adolescenţi „au rămas singuri acasă în urma migraţiei economice a părinţilor”, fiind lăsaţi în grija rudelor .

Fenomenul copiilor lasati singuri acasa a fost luat în atentie la nivel national,DGASPC fiind institutia care monitorizeaza fenomenul în ansamblu, dar fara a se concentra pe cazuri particulare decât în momentul în care sunt sesizate încalcari flagrante ale drepturilor copilului.

 Rolul scolii este de a ameliora situatia acestor copii. Cu toate acestea, intr-o masura covarsitoare, scolile romanesti nu detin instrumentele esentiale de actiune. “Daca un profesor observa ca un elev are probleme, el nu poate decat sa atentioneze psihologul scolar. In cele mai multe cazuri insa, profesorii constata ca nu au un psiholog in scoala.

Guvernul,MMFPS,directia care a inlociut Agentia Nationala pentru Drepturile Copilului  au obligatia de a se implica ,de a dezvolta programe pentru copii ramasi in tara si de ce nu de a gasi solutii in privinta locurilor de munca asa incat parinti sa ramana in tara pentru a-si creaste copiii cu afectiune si in siguranta.

 Intrebare adresata ministrului Nelu-Ioan Botis-Ministerul Muncii Familiei si Protectiei Sociale

D-le ministru,

Copiii ai căror părinţi sunt plecaţi să lucreze în altă ţară reprezintă o categorie extrem de vulnerabilă, expusă riscului abandonului şcolar şi excluziunii sociale. Ultimile statistici sunt facute cu ani in urma de catre fosta ANPC si arata ca peste 85.605 de copiii sunt rămaşi fără unul sau ambii părinţi în urma plecării acestora la muncă în străinătate,iar 26.706 de copii , fără nici un părinte lângă ei, după ce ambii părinţi sau unicul susţinător au plecat să lucreze în străinătate.

In 2010,in Italia o organizatie italiana anunta,citand date UNICEF ca peste 350.000 de copii din Romania traiesc fara unul sau ambii parinti plecati la munca in strainatate.

Recent Organizaţia „Salvaţi Copii România” a atras atenţia că 26.747 de minori ori adolescenţi „au rămas singuri acasă în urma migraţiei economice a părinţilor”, fiind lăsaţi în grija rudelor sau, în unele cazuri, în grija asistenţilor maternali, fapt care le „dezvoltă vulnerabilităţi crescute în faţa abandonului şcolar şi chiar a infracţionalităţii”.

In ultimile doua zile  mass-media a adus in atentie trei situatii dramatice petrecute in Romania, tragedii in sanul familiilor cu cel putin un membru plecat in strainatate la munca,soldate cu  moartea a patru copii si a doi barbati.

►Cati copii ai caror parinti sunt plecati la munca in strainatate sunt in prezent in Romania si ce programe dezvoltati pentru acestia ?

 ► Care este implicarea statului roman,a Directiei care a inlocuit Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului in diminuarea si amelorarea riscurilor la care sunt expusi copii ramasi acasa in urma plecarii parintilor in cautarea unui loc de munca in afara granitelor tarii?

Problema este de luat in seama pentru ca la nivel social şi în mass-media se pune mai degrabă accent pe suferinţa şi situaţia dezavantajată în care aceşti copii se află şi mai puţin pe modul în care le sunt respectate  drepturile  sau pe soluţiile la problemele lor, pe serviciile concrete la care aceştia se pot adresa.

►Majoritatea persoanelor de îngrijire afirmă că la nivel de comunitate nu există anumite servicii pentru copiii rămaşi fără îngrijire părintească şi chiar dacă există, ei nu le cunosc.Care sunt serviciile de care beneficiaza sau ar trebui sa beneficieze copii ai caror parinti pleaca la munca in strainatate?

Solicit un punct de vedere scris si verbal fata de cele prezentate.

     

  BACAU,                                                           Senator

  18.04.2011                                                       Elena Mitrea

  

CONCLUZII-privind situatia copiilor ai caror copii se afla la munca in strainatate.

Dezbatere cu participarea cadrelor didactice, referenti sociali, psihologi, copii ai caror parinti sunt plecati in strainatate si bunici in grija carora se afla acesti copii.
1. Potrivit unui studiu UNICEF, in 2008, aproape 350 000 de copii romani au avut cel putin un parinte plecat in strainatate si in jur de 126 000 de copii au avut ambii parinti plecati la munca in alta tara. Datele sunt insa suficient de alarmante, pentru o abordare activa.

2. In general, dupa cum releva toate studiile in materie, starea psihica a copiilor ai caror parinti sunt plecati la munca in strainatate este negativa, ajungandu-se pana la suicid, pentru ca se simt abandonati si nefericiti. Din pacate, in zonele din Romania de unde provine masiv forta de munca emigrata -mediul rural si orasele mici si medii- circa 85% din scoli nu au psiholog.Acesti copii au  probleme speciale, unele de ordin emotional, altele cu repercusiuni in ceea ce priveste adaptabilitatea scolara si chiar protectia sociala. Multi dintre ei devin nesiguri pe ei si abandoneaza scoala, pentru ca nu fac fata solicitarilor pedagogice sau pentru ca nimeni nu se preocupa de educatia lor",.

3. Lipsa de afectivitate este de cele mai multe ori autocompensata prin cheltuieli nejustificate si prin imaginea afisata, însa banii nu pot compensa lipsa parintilor si rolul lor în dezvoltarea copilului si în viata de zi cu zi.

4. Potrivit datelor prezentate, in momentul de fata exista 157.000 de copii romani ai caror tati sunt plecati in strainatate, 67.000 care traiesc fara mamele care au emigrat si 126.000 ai caror parinti sunt plecati din Romania. In plus, jumatate dintre acesti copii sunt mai mici de zece ani.

 5.  Mai mult chiar 15 % dintre familiile din Romania au cel putin un membru plecat in strainatate. Daca tatal este plecat in strainatate, in 21% din cazuri copiii nu il vad intre doi sau patru ani, iar 28 % pentru perioade mai lungi. Printre acestia se afla si copii cu varste cuprinse intre 2 si 6 ani, varsta  vulnerabila.

6. Minorii ai caror parinti pleaca la munca peste granite pot fi expusi exploatarii prin munca sau risca sa fie vânduti unor retele de traficanti.

Din aceste cauze, de acum înainte cetatenii care vor sa plece la munca în strainatate trebuie sa adauge în dosar si un act de la primarie privind persoanele cu care si-au lasat copiii. Actul trebuie depus în copie la Agentia pentru Munca în Strainatate (APMS), la ambasada de unde se ridica viza si la Directia pentru Protectia Copilului.

7.Majoritatea copiilor care au ambii parinti plecati în strainatate se simt singuri (36%), neiubiti (22 %),neglijati (16 %), diferiti de alti copii (34 %) sau pur si simplu nu stiu ce se astepta de la ei (22 %), în conditiile în care copiii provenind dintr-o familie normala au mult mai rar probleme de acest fel.

8. Judetele cu cel mai mare numar de copii ramasi fara parinti sunt Suceava, Neamt, Bacau, Galati, Iasi, Dâmbovita, Constanta, Maramures, Botosani si Vaslui.

9. Fenomenul copiilor lasati singuri acasa a fost luat în atentie la nivel national, DGASPC fiind institutia care monitorizeaza fenomenul în ansamblu, dar fara a se concentra pe cazuri particulare decât în momentul în care sunt sesizate încalcari flagrante ale drepturilor copilului.

10. Rolul scolii de a ameliora situatia acestor copii. Cu toate acestea, intr-o masura covarsitoare, scolile romanesti nu detin instrumentele esentiale de actiune. “Daca un profesor observa ca un elev are probleme, el nu poate decat sa atentioneze psihologul scolar. In cele mai multe cazuri insa, profesorii constata ca nu au un psiholog in scoala. Daca este foarte dedicat, el merge la domiciliul copiilor. Daca nu, ridica din umeri si problemele copilului se mentin sau, mai rau, se agraveaza.

11.Aceste neajunsuri contribuie la incapacitatea de a identifica si monitoriza situatia copiilor cu parinti migranti, care sunt mult mai expusi anumitor pericole. In acest sens, consumul de substante interzise minorilor are o incidenta mai mare in randul elevilor de gimnaziu care au ambii parinti plecati, sau doar mama plecata la munca.

Totodata, intre 15 si 16% dintre acesti copii au avut cel putin o data probleme cu politia, iar 54% s-au batut cu alti copii, determinand profesorii sa atraga atentia familiei. Situatia este cu atat mai grava, cu cat cei mai multi dintre copiii vizati vin cu mai mica placere la scoala, au rezultate mai slabe, mai multe absente, mai multe corigente si au mai des nota scazuta la purtare decat cei supravegheati de parinti.

Senator Elena Mitrea,PSD-Bacau

Membra a Comisiei de Munca , Familie si Protectie Sociala,

Vicepresedinta Departament Egalitate de sanse si Familie.

,,Copiii ,victime ale singuratatii,,

Sambata 16 aprilie 2011, femeile social-democrate din judetul Bacau s-au intalnit la Buhusi pentru a analiza situatia in care se afla copiii ai caror parinti sunt plecati la munca in strainatate.

Fara sa fie nevoie de studii elaborate sau date statistice complexe, simple discutii cu cadrele didactice sau referentii sociali din judet scot la iveala faptul ca aproape jumatate dintre copii nu sunt in grija parintilor deoarece acestia au fost alungati de saracie in tari straine.

Dezbaterea a fost organizata de catre Elena Mitrea, senator, iar calitate de invitat au avut Irina Florea, secretar general al PSD Bacau, Ana Marchis, presedinte al Organizatiei de Femei Social Democrate Bacauane (OFSD), cadre didactice, referenti sociali, psihologi, copii ai caror parinti sunt plecati in strainatate si bunici in grija carora se afla acesti copii. Tema discutiei, foarte trista, a nascut si raze de speranta. Sigur, alaturi de concluzia generala ca este esential ca statul, prin politicile sale, sa previna stuatiile de saracie lucie ce determina plecarea la munca in strainatate a romanilor, s-au nascut si raze de speranta prin propunerea facuta de senatorul Elena Mitrea, respectiv aceea ca prin programul Biblionet, copiii ai caror parinti sunt plecati la munca in strainatate sa poata deschide punti de comunicare cu acestia prin intermediul bibliotecilor on line.Acest lucru se intampla deja,dar putini stiu si cu atat mai mult in mediu rural unde acest program trebuie extins si constientizat.

Nu doar la Bacau,la nivelul tarii sunt probleme. Se neglijeaza educatia, iar neglijarea educatiei inseamna uciderea spiritului uman. Ar trebui ca, pentru rezolvarea acestor probleme, sa existe parteneriate fara culoare politica, politica sa fie aceea a comunicarii pe scara larga, a identificarii nevoilor societatii si rezolvarii acestora”.

Social democratele trag un semnal de alarma pentru un subiect ingrijorator, daca ne gandim ca  la mijloc sunt copiii si uneori chiar drama unor familii. In ultimile doua zile  mass-media a adus in atentie trei situatii dramatice petrecute in Romania, tragedii petrecute in sanul familiilor cu cel putin un membru plecat in strainatate la munca,soldate cu  moartea a patru copii si a doi barbati.

Copiii victime ale singuratatii-copii ai caror parinti sunt plecati la munca in strainatate

De ce copii?...

Pentru ca cea mai importantă resursă pentru viitorul oricărei naţiuni o constituie copiii. Politicile publice dedicate creşterii calităţii vieţii copiilor sunt considerate, în toată lumea civilizată, drept investiţii şi sunt sistematic  susţinute şi monitorizate în aplicare.

Chiar şi în aceste vremuri de criză, majoritatea guvernelor au evitat să reducă finanţările programelor destinate bunăstarii copiilor, iar unele guverne au consolidat dispozitivele de sprijin pentru familiile cu copii şi venituri reduse. Face o notabilă excepţie de la această conduită doar guvernul român. Sub pretextul unei necesare austerităţi bugetare, mai întâi, apoi sub acela al “reformării şi modernizării” statului roman şi al pretinsei necesităţi a renunţării la caracteristicile de stat social – garantate în primul articol al Constituţiei României! – guvernul Boc a procedat la reducerea resurselor şi dimensiunii unor beneficii destinate copiilor României.

Ca femei avem obligatia si nu putem privi pasiv catre măsurile de austeritate, care sunt departe de a-şi propune să protejeze cel puţin copiii si care lovesc direct în bunăstarea acestora .

Serviciile şi facilităţile oferite copiilor şi familiilor cu copii sunt evident insuficiente, distribuite inegal în teritoriu, subfinanţate şi de calitate inegală. Această precaritate, suprapusă peste nivelul mediocre  al resurselor financiare de care dispun familiile cu copii (principalele surse de venit fiind veniturile profesionale şi cele de natura protecţiei sociale), a creat un fenomen la scară neaşteptată: migraţia familiilor tinere în alte state membre ale Uniunii Europene sau în America de Nord în vederea stabilirii pe termen lung în respectivele state.

           Diferenţa de dezvoltare şi de nivel de trai dintre rural şi urban a provocat deja un val imens de plecări din mediul rural, chiar şi în anii de creştere economică. Criza globală, incapacitatea guvernului roman de a identifica soluţii acceptabile pentru depăşirea acestei crize şi evidenta distribuire a costurilor crizei concentrat către sectorul public (unde regăsim imensa majoritate de medicilor, profesorilor din România, sector în care ponderea angajaţilor cu educaţie superioară este de peste 45%) sunt motive care justifică amplificarea recentă a emigraţiei specialiştilor către alte ţări.

Munca în străinătate dezbină familiile. Fie doar unul dintre părinţi pleacă peste hotare la muncă, fie amândoi. În urma acestora, de cele mai multe ori, rămân acasă copiii. Necontrolabile, din toate punctele de vedere, sunt cazurile în care rămân acasă minori de cele mai fragede vârste.

În ultimii ani, peste trei milioane de români lucrează în străinătate. În urma lor au rămas în ţară 300.000 de copii, în grija rudelor sau în cel mai bun caz doar cu unul dintre părinţi. Cei mai mulţi dintre aceşti copii au între doi şi şase ani, adică exact vîrsta la care au cea mai mare nevoie de afectivitate din partea părinţilor. Nu e greu de imaginat că mulţi dintre copiii celor plecaţi la muncă în afara ţării au trecut şi trec prin traume emoţionale ce pot avea urmări dramatice în evoluţia lor psihică.

Legea din România îi obligă pe părinţi să declare autorităţilor locale în grija cui îşi lasă copiii pe perioada absenţei lor din ţară. Însă conform unor statistici realizate de organizaţii nonguvernamentale doar 7% dintre ei au făcut aceste declaraţii, astfel că cei mai mulţi dintre copiii rămaşi acasă nu au un tutore legal.

Unicef anunţa în urmă cu cîteva luni că o treime din copiii lăsaţi în grija rudelor sînt depresivi. Presa a relatat în ultimii ani şi despre mai multe cazuri de sinucideri.

Recordul trist al ultimilei zile 4 copii morti si doi barbati.

In numele absolventilor Universitatii Spiru Haret solicit reglementari pentru recunoasterea diplomelor de licenta

Intrebare adresata MECTS si conducerii Universitatii Spiru Haret

Intrebarea adresata in 14.02 2011ministerului educatiei,cu privire la Recunoasterea diplomelor absolventilor Universitatii Spiru Haret,nu a primit raspunsul in stare sa clarifice situatia acestora,privind recunoasterea si eliberarea diplomelor de licenta,fapt pentru care solicit sa reveniti asupra problemei.

Art.4 din Ordonanţa 10/2009 spune ca-,,Ministerul Educatiei, Cercetarii si Inovarii va recunoaste diploma obtinuta de absolventii prevazuti la art. 3, care sustin si promoveaza examenul de licenta in conditiile prezentei ordonante:art.3.(1)Studentii ciclului universitar de licenta inmatriculati in anul I in perioada 2005—2008 la specializari/programe de studii organizate la forma de invatamant la distanta au dreptul de a-si continua studiile la specializari/programe de studii autorizate sa functioneze provizoriu sau acreditate potrivit unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii si inovarii si (2) De dreptul prevazut la alin. (1) beneficiaza si studentii ciclului universitar de licenta inmatriculati in anul I in perioada 2005—2008 la specializari/programe de studii organizate la forma de invatamant cu frecventa redusa,,. Deasemeni  Ordinul 5202/2009 ,respectiv  anexa privind metodologia pentru dreptul studentilor inmatriculati la Universitatea Spiru Haret din Bucuresti in anul I, in perioada 2005-2008, la formele de invatamant la distanta si cu frecventa redusa,,da dreptul de a continua studiile,, (art.1) si ,,recunoasterea perioadei de studii parcurse anterior,,(art.2) .Toate acestea au dat posibilitatea solutionarii situatiei neclare a studentilor inscrisi in anul I in perioada 2005-2008. Surse din Ministerul Educaţiei susţineau in acea perioada că este în lucru, o nouă prevedere legală care face referire la absolvenţii de programe neacreditate care au susţinut deja examenul,,. Noua prevedere va completa astfel Ordonanţa 10 din 2009  şi va menţiona condiţiile în care absolvenţii vor putea obţine o diplomă de licenţă recunoscută de Ministerul Educaţiei,,.

Mai apoi solicitarea universitatii  pentru a da licenta  cu cei care au un statut incert intr-o sesiunea de reexaminare pentru licenţă, respinsa de Ministerul Educatiei,precum si propunerea ministerului care a afirmat ca,, isi poate da acordul de principiu pentru  desfăşurarea unui examen de licenţă, cu condiţia să se respecte metodologia de monitorizare elaborată de minister şi să se stabilească care sunt comisiile,,neacceptata de catre universitate,subliniaza clar un conflict intre cele doua institutii.

 In prezent noua lege a educatiei 1/2011 abroga reglementarile anterioare si prevede  clar,ca orice universitate care oferă studii neacreditate intră automat în ilegalitate și în lichidare,iar continuarea acestor programe atrage lichidarea universității și răspunderea penală pentru cei vinovați,fara nici o reglementare pentru la cazul in discutie.Ceea ce se va intampla pe viitor cu Universitatea Spiru Haret si studentii care aleg sa urmeze studiile intr-o institutie aflata in afara legii,aici sau oricare alta ,este riscul pe care si-l asuma fiecare,dar ce s-a intamplat miilor de studenti ai USH nu trebuie tratat ca un caz singular,cineva trebuie sa raspunda si sa rezolve problema pentru tineri care au respectat un contract,au achitat niste taxe,au irosit niste ani.

In aceste conditii  solicit atat ministerului educatiei cat si conducerii universitatii Spiru Haret sa ia o hatarare in sensul rezolvarii situatiei absolventilor care au astazi o diploma nerecunoscuta.

Legea autismului inutila fara adoptarea normelor de aplicare.

Campania Constientizeaza Autismul.Participare Conferinta Nationala -Bucuresti Facultatea Titu Maiorescu.

Sigur este importanta actiunea de informare cu privire la un subiect important si a carei amploare afecteaza un numar insemnat de persoane.Din pacate daca prin efortul unanim nu reusim sa sensibilizam si persoane a caror implicare ar aduce parte din rezolvare,actiunea trebuie continuata si intensificata pana aude cine trebuie.Spre mahnirea noastra a celor interesati de subiectul AUTISM,nici cu ocazia Zilei internationale de constientizare a autismului guvernantii nu au reusit sa definitiveze Normele metodologice de aplicare a legii 151/2010 in vigoare de la 1.01.2011.Aflate intr-o intarziere de 6 luni,la aproape un an de la promulgarea legii ,acestea fac legea inutila.De departe lucrul cel mai important ramane decontarea.Oare  guvernantiiau avut curiozitatea sa faca un studiu cat costa decontarea ,sustinerea in recuperare o perioada de 2-3 ani si cat costa mentinerea pe tot parcursul vietii in sistemul de asistenta sociala?...

Legea 151/2009 privind autismul reglementeaza foarte bine diagnosticarea autismului si asigurarea resurselor financiare in acest sens.Prin urmare,partea informationala si problematica diagnosticarii este rezolvata.Ceea ce nu se reglementeaza este tocmai finantarea a 3-4 ani de terapie individuala.Romania nu dispune nici macar de statistici privind numarul copiilor cu autism .Cred ca ar fi utila o analiza serioasa in acest sens .Daca guvernantii aleg sa nu investeasca in recuperarea copilului cu autism,statul va plati pentru tot restul vietii lui cel putin 250000 de euro,pentru hrana,adapost,alocatii,centre specializate si/sau insotitor.Investind in recuperare 25000 de euro,copilul va inveta sa se integreze,se va  angaja si va recupera investiti.Chiar daca cei care hotarasc astazi nu pot fi sensibili si umani,ar trebui sa gandeasca in termeni economici de eficienta si pe termen lung.

Acces la informatie prin bibliotecile publice

 Miercuri 6.aprilie 2011 ,am participat la masa rotunda organizata de IREX_International Research and Exchanges Board,fundatia care a implementat in Romania programul national,,Biblionet-lumea in biblioteca mea. Partciparea mea a fost una de informare,documentare determinata de intentia sustinerii implementarii de programe care sa vina in sprijinul copiilor ai caror parinti sunt plecati la munca in strainatate  si copiilor cu autism . Pentru a sublinia rolul cheie al bibliotecilor publice Irex a organizat o masa rotunda in prezenta dnei Sylvia Mathews Burwell-Presedinta Programului de Dezvoltare Globala,Fundatia Bill&Melinda Gates si dl.RobertPearson-Presedintele Fundatiei Irex.

In cadrul programului « Biblioteci Globale » Fundatia Bill & Melinda Gates a acordat cetatenilor României o finantare de 27 milioane de dolari pe o perioada de 5 ani pentru modernizarea bibliotecilor publice. Programul initiat de Fundatia Gates ofera României oportunitatea de a creste gradul de acces al cetatenilor români la internet prin intermediul bibliotecilor publice pentru ca un numar cât mai mare de persoane sa beneficieze de informatii, instruire si noi oportunitati.

Prin programul national,,Biblionet-lumea in biblioteca mea,,implementat de catre Fundatia IREX_International Research and Exchanges Board,peste 2 000 de biblioteci publice vor fi dotate cu echipamente electronice pana in anul 2014 pentru a oferi acces public gratuit la internet in special in mediul rural,iar aproximativ 3 000 de bibliotecari din toate cele 41 de judete vor fi instruiti sa asiste utilizatorii in a beneficia de accesul la informatie si a raspunde nevoilor comunitatilor lor.

Pentru autism ignoranta continua

Declaratie politica

   

 

                            Din 2007,ziua de 2 aprilie  a fost declarata de catre Natiunile Unite drept Ziua Internationala de Constientizare a Autismului, fiind sarbatorita anual la nivel mondial, cu scopul  de a creste nivelul de constientizare in randul societatii despre nevoile speciale ale persoanelor cu autism si ale familiilor acestora. De altfel, intreaga luna aprilie este dedicata, la nivel international, constientizarii autismului.

In urma cu un an in 13 aprilie Senatul avea pe ordinea de zi proiectul de lege prin care s-a dorit reglementarea autismului si finantarea terapiei care si-a dovedit eficienta,  pornit din initiativa societatii civile .Cu votul major al dvoastra a trecut ca o mare victorie pentru parintii copiilor cu autistm care asteptau cu ochii lipiti de ecranul televizoarelor din foaierul Senatului si cu sufletul la gura pana la afisarea votului.Cu ochii in lacrimi ne-au multumit,iar in jurul lor ,copii a caror soarta incercam sa o schimbam in bine,construiau Fundita puzzle – simbolul campaniei internationale de constientizare asupra autismului.

,,De ce puzzle? Pentru ca puzzle-ul reflecta misterul si complexitatea autismului. Culorile si formele variate reprezinta diversitatea oamenilor si a familiilor care se confrunta cu aceasta afectiune. Fundita, insa, are o luminozitate care semnifica speranta – speranta ca prin cresterea constientizarii asupra autismului si prin interventie timpurie si tratamente adecvate, persoanele cu autism vor avea o viata mai implinita si mai completa,,.

In majoritatea judetelor din tara asociatii care promoveaza drepturile persoanelor cu autism si a familiilor acestora, pe tot parcursul acestei luni organizeaza evenimente menite sa atraga atentia asupra existentei acestei afectiuni si a nevoii de integrare sociala a persoanelor afectate de autism.

Cladiri importante din intreaga lume si-au  aprins luminile albastre  pentru a atrage atentia asupra zilei de 2 aprilie.Cladirea Parlamentului deasemeni a fost luminata in aceste zile ,dar aceasta pare sa nu fi luminat si constiinta guvernantilor ,care nici cu aceasta ocazie nu au reusit sa adopte normele de aplicare dupa un termen depasit cu jumatate de an,ceea ce face ca legea sa  ramana inaplicabila desi este in vigoare din 1 ianuarie

In Romania exista peste 3800 de copii cu autism inregistrati oficial.Numarul real este mult mai mare si  creste ingrijorator .Ingrijoratoare este situatia din mediu rural unde informatia ajunge mai greu. Organizatiile neguvernamentale reprezinta singurele puncte de sprijin pentru cazurile noi diagnosticate,parintii se informeaza si se consiliaza intre ei invatand din experienta expertilor straini care care vin si investesc in sanatatea copiilor si pregatirea parintilor.

Prin desfiintarea si comasarea institutiilor responsabile cu drepturile copilului  si al persoanelor cu handicap interesul si implicarea s-a diminuat. Trag un semnal de alarma si invit ministerele sanatatii,muncii si educatiei sa ia in serios problema copiilor cu autism.

Situatia economica ,criza sunt motivatii pentru drepturi care trebuiesc acordate si acelasi motiv pentru a le anula pe cele care exista deja.Nu se poate vorbi de fiantare pentru acesti copii,pe care statul ii ignora atata timp cat a fost anulat un  Program National de sanatate a femeii si copilului prin care se acorda gratuit laptele praf pentru bebelusi,cand copii cu tot cu incubatoare sunt scosi din spitalele recent desfiintate,cand copii au fost izgonoti din scolile inchise si pusi sa mearga prin noroaie kilometri intregi ,cand copiii sunt smulsi din bratele mamelor pentru a se intoarce la locul de munca pe care nu-l au.Chiar si in timp de criza cele mai multe guverne europene asigura cheltuielile pentru sustinerea familiei si copilului,a altor categorii vulnerabile.Viitorul si prosperitatea unei natiuni este asigurat de calitatea educatiei ,a sanatatii si ingrijirii copilului.

 Romania inregistreaza recorduri triste  si in privinta copiilor,a mortii infantile,a alimentatiei necorespunzatoare,mai ales in mediul rural,avem copii abandonati in spitale ,la portile directiilor de asistenta sociala,copii care se sinucid de dorul parintilor plecati la munca in strainatate . Pentru toate acestea Romania trebuie sa se alinieze la legislatia si practica europeana,trebuie sa aiba in grija copii si tinerii,sa elaboreze programe nationale in favoarea copiilor,sa aloce resurse la maximum posibil.Toate acestea sunt masuri necesare pentru ca drepturile sa  devina realitati.

,,Ignorarea inseamna condamnare,, spune unul din sloganurile campaniei de constientizare a autismului de anul acesta.

6.04.2011

Senator Elena mitrea –PSD-Bacau                         

Campania ,,CONSTIENTIZEAZA AUTISMUL,,

COMUNICAT DE PRESA

 

Senatoarea Elena Mitrea a participat la  Conferinta Nationala “Terapii si interventii in autism” care s-a desfasurat, in cadrul Universitatii Titu Maiorescu, Bucuresti, cu ocazia Zilei Internationale de Constientizare a Autismului, 2 aprilie.

Conferinta  a urmarit sa marcheze o colaborare semnificativa intre specialistii implicati in managementul autismului din Romania si familiile persoanelor cu autism, alaturi de asociatiile care lupta pentru respectarea drepturilor celor cu autism.

Au fost prezentate informatii cu privire la depistarea precoce, evolutia, terapiile, standardele de ingrijire specifice persoanelor cu autism, atat de catre specialistii din domeniu, cat si catre persoanele care au in grija copii cu autism, urmarindu-se o colaborare cat mai buna intre cele doua parti.

La dezbateri au fost prezenti  psihologi, psihiatri, medici de familie, pediatri, educatori, autoritati, presa, ONG-uri.

In calitate de initiator a legii 151/2010 privind persoanele cu autism si sustinator pe tot parcursul adoptarii in  Parlament ,dar si ca sustinator al organizatorilor  Campaniei ,,CONSTIENTIZEAZA AUTISMUL,, senatoarea Elena Mitrea a facut o prezentare a parcursului proiectului de lege in procedura parlamentara de adoptare si a normelor metodologice de aplicare a legii, a caror termenul de adoptare este depasit cu aproape o jumatate de an.

In perioada 28 martie – 8 aprilie, la nivel national vor fi distribuite:30.000 brosuri informative catre medici si educatori in:gradinite,spitale copii,cabinete medicale,policlinici ,centre medicale medicale.

Odata cu distribuirea brosurilor vor fi completate chestionare care vor cuprinde intrebari despre numarul de copii cu tulburare din spectrul autist aflati in evidenta.

Vineri 8 aprilie, la finalul campaniei senatoarea Elena Mitrea ,impreuna cu Asociatia Betania,prin sustinerea presedintelui Andre Muit,va organiza la Bacau o intalnire de concluzii, la care sunt asteptati specialisti din judet,parinti ai copiilor cu autism,ONG-uri cu activitate in domeniu,autoritati si parlamentari.

Legea autismului – o bătălie câştigată, un război departe de a se fi terminat

România nu are motive să sărbătorească Ziua Autismului, în condiţiile unor drepturi inaplicabile.
Articol-Jurnalul national,Ionela Gavriliu ,1 aprilie 2011

,,În ţara noastră nu există nici măcar o statistică oficială cu privire la numărul persoanelor cu autism. Autorităţile citează de multe ori o aproximare de 30.000 de copii autişti, făcută de Jurnalul Naţional, conform cu studiile internaţionale care spun că incidenţa autismului e de 1 la 166 de naşteri .
Pe 2 aprilie, în fiecare an, începând cu 2007, se sărbătoreşte la nivel mondial Ziua Internaţională de Conştientizare a Autismului. Campania de anul acesta poartă numele de "Light it up blue" şi presupune, printre altele, iluminarea în albastru a unor importante clădiri, cum ar fi Empire State Building din New York. În România, organizaţiile de profil, multe dintre ele fără măsuri concrete în ajutorarea copiilor autişti, au răspuns cu entuziasm acestui tip de Halloween fără fond, care presupune din partea lor doar împrăştierea unor pliante şi evenimente superficiale. Vor fi albastre şi la noi Palatul Parlamentului, Ateneul, Teatrul Naţional şi Poarta Sărutului, pentru că e mult mai uşor să pui nişte reflectoare albastre pe nişte clădiri decât să lupţi pentru măsuri concrete în a schimba viaţa autiştilor.

Dincolo de festivismul cinic al unor astfel de evenimente, situaţia persoanelor cu autism din România rămâne albastră. În vreme ce părinţii unor astfel de copii se zbat zi de zi ca tulburările din spectrul autist să fie recunoscute şi după vârsta de 18 ani sau ca terapiile comportamentale, singurele eficiente, să fie decontate măcar parţial de stat, autorităţile se mulţumesc să-i trateze la grămadă, spunând că nu vor să facă "discri­minări" între persoanele cu handicap. Diagnosticaţi târziu, respinşi în şcoli, deşi Constituţia le garantează dreptul la educaţie, fără centre de zi unde să deprindă anumite abilităţi sau să-şi dezvolte talentele, fără centre sociale unde să înveţe o meserie, mulţi dintre ei fiind extrem de minuţioşi şi răbdători, autiştii români sunt ignoraţi de stat în problemele esenţiale. Doar eforturile familiilor îi salvează în cazuri excepţionale, când părinţii îşi permit tratamentele costisitoare sau au acces la informaţii şi specialişti. Mai mult, dacă un autist are nenorocul de a fi înalt funcţional, cu un IQ ce depăşeşte 20 – limita retardului, ştiut fiind că mulţi dintre autişti au un IQ peste medie, el nu mai e încadrat la gradul I de handicap, ci la gradul II, pierzând dreptul la însoţitor. Astfel, statul, veşnic în criză, mai face puţină economie pe seama lor, iar mamele rămân şomere şi fără posibilitatea de a se angaja altundeva, pentru că trebuie să aibă grijă în continuare de micuţi.

Autorităţile române au sărbătorit în stil propriu, în avans, ziua conştientizării autismului la începutul lunii martie. Tras la răspundere de Parlamentul European cu privire la măsurile haotice luate în cazul acestei categorii, Parlament ce s-a sesizat când mama unui copil autist din România şi-a susţinut cauza la Bruxelles, Ministerul Muncii a făcut cadou Europei o variantă idilică a sistemului ce se ocupă de persoanele cu handicap din ţara noastră. Conform scrisorii trimise la Bruxelles, România are strategii, are legi, are învăţământ special, persoanele cu handicap be­neficiază de tratament gratuit (n.r. – medicamentos), de transport gra­tuit, de indemnizaţii, grija statului fiind neţărmurită. Ce le mai lipseşte au­tiş­tilor? Puţină cromoterapie albastră pe primării, teatre şi muzee. Rea­li­zarea supremă, conform răspunsului ministrului Muncii, e taman Legea 151/2010, pentru care o mână de oa­meni s-au luptat aproape doi ani şi pentru care ministerele nu au nici un merit.

Nu ştim ce puteri magice ar putea avea lumina albastră ce va inunda Casa Poporului pentru a-i lămuri pe parlamentarii dinăuntru că legile sunt date pentru a fi respectate. Legea 151/2010, Legea autismului, a apărut în Monitorul Oficial în ianuarie anul acesta şi, deşi formulată favorabil pentru persoanele autiste, a fost mutilată prin proiectul de norme de aplicare. Din acest proiect, ce a stat timp de o lună pe site-ul Ministerului Sănătăţii, a fost scos cu bună ştiinţă articolul ce prevede decontarea tera­piilor comportamentale. De mai bine de şase luni, Casa Naţională de Asi­gurări de Sănătate (CNAS) nu face nici un compromis privitor la acest articol, prin urmare forma finală a normelor nu a fost publicată nici în acest moment, la ceas de săr­bă­toare autistă. De la Ministerul Sănătăţii, aproape săptămânal, pri­mim acelaşi răspuns: "Normele sunt încă în ela­borare. Totul se reduce la bani, ştiţi cum e... Am avut mai multe întâlniri cu reprezentanţi ai CNAS, dar nu s-a ajuns la nici un rezultat. Sperăm să fie bine pentru toată lumea, nu putem amâna la nesfârşit apariţia normelor", ne spune o reprezentantă de la Biroul de Presă.

Senatoarea PSD Elena Mitrea este decisă să trimită în curând o interpelare ministrului Sănătăţii, Cseke Attila. În textul interpelării, trimis Jurnalului Naţional, Mitrea îi aminteşte acestuia că ministerul s-a lăudat într-un comunicat de presă, emis pe 20 ianuarie 2011, că "nor­mele de aplicare a Legii 151/2010 reglementează serviciile specializate integrate de sănătate, educaţie şi so­ciale adresate persoanelor cu tul­burări din spectrul autist şi cu tulburări de sănătate mintală asociate. În premieră, vor fi decontate de casele de asigurări de sănătate atât servi­ciile specializate de depistare activă precoce, cât şi tratamentul medicamentos necesar". Ce nu spune comunicatul respectiv este faptul că de­pistarea precoce şi tratamentul me­dicamentos, care nu e esenţial în tratarea copiilor autişti, sunt deja suportate de stat, iar despre decontarea terapiilor comportamentale normele nu vorbesc deloc. Deci co­municatul e până în acest moment o minciună. Interpelarea aminteşte şi de absenţa din textul normelor a mă­surilor educaţionale şi sociale şi de excluderea din rândul beneficiarilor a persoanelor cu autism peste vârsta de 6 ani. "Ministerul Sănătăţii îşi asumă, astfel, răspunderi doar pentru copii de până la 6 ani, fără nici o reglementare după această vârstă, şi numai în parte, deoarece nu rezolvă lucrul esenţial: decontarea terapiei care vindecă sau ameliorează în proporţie de 70% din cazuri", adaugă Mitrea.

Legea autismului – o bătălie câştigată, un război departe de a se fi terminat

Epopea Legii autismului începe în anul 2008. În octombrie, alarmaţi de numărul mare de părinţi cu copii autişti care cereau ajutor, ziariştii de la Jurnalul Naţional au început campania "Copii speciali într-o Românie autistă". Problema acestor oameni a început să devină vizibilă în spaţiul public. În luna mai a lui 2009, pentru că autorităţile se prefăceau în continuare oarbe la această stare de fapt – fără diagnosticare la timp, fără tratament, fără nimic altceva decât ştampila de "handica­pat" pusă pe o hârtie ce le asigura câteva sute de lei –, campania a fost reluată. Am mers de mână cu câţiva dintre aceşti copii recuperaţi la senatori şi deputaţi, aceştia au zâmbit de drăgălăşenia şi inteligenţa lor, au promis. Şi n-au făcut nimic. Campania nu s-a oprit aici. Am luat exemplele altor legi, unele aberante, dar promulgate, şi ne-am agăţat cu speranţă de parlamentari pentru a iniţia un proiect legislativ în acest sens. Am început cu iniţiativa unei doamne senator PDL şi am terminat cu cea a doamnei senator PSD Elena Mitrea (foto). Le mulţumim tuturor, problema pusă în discuţie nu lăsa loc de orgolii partinice. După un parcurs agonizant prin comisiile parlamentare, după consultări cu specialişti convertiţi pe parcurs la cauza autismului, deşi până atunci le recomandau părinţilor doar pastile pentru copii şi închiderea lor în spitale de nebuni şi după bătălii de interese între ONG-uri, Legea 151/2010 a apărut în Monitorul Oficial în iulie anul trecut. O palidă umbră a formei iniţiale, dar totuşi o lege care garanta "accesul liber" al persoanelor cu autism la o serie de servicii asigurate de stat. Însemna ceva, însemna că statul lua act de problema a 30.000 de cetăţeni ai ei. Normele de aplicare aveau să completeze în mod fericit această lege. Amânările acestor norme şi absenţa unui progres în plan practic îl determină pe Adrian Sobaru, tată al unui copil cu autism, să se aruncă în Ajunul Crăciunului de la balconul Parlamentului. Sobaru a arătat că un copil cu autism nu e o problemă izolată, o problemă ce priveşte doar familia, împovărată cu cheltuieli suplimentare, disperată din cauza lipsei unor tratamente coerente, distrusă de absenţa unor centre ocupaţionale. Un copil autist în România este tunelul întunecat de la capătul căruia lipseşte luminiţa. Şi degeaba e luminat tunelul pe dinafara in albastru.,,