Bruxelles:Slaba reprezentare a femeilor in pozitii de conducere

 

In perioada 21-22 noiembrie ,am participat  la Conferinta
Presedintilor Comisiilor pentru eglitate de sanse ,organizata la Bruxelles, de catre Senatul Belgiei.

Reuniunea a avut loc in contextul retelei Comisiilor Parlamentare pentru egalitate de sanse pentru femei si barbati in Uniunea Europeana(NCEO).

                                           

Subiectul dezbaterii ,,Rolul socio-economic al femeilor in societate,,a analizat ca subteme:

1) Definirea problemei reprezentarii slabe a femeilor in pozitii de conducere; 2)Masuri structurale:bunele opractici si practici legislative(pro si contra) in diferite tari

3)Masuri de sprijin.

In preambulul dezbaterii am prezentat o declaratie politica pe aceasta tema:

Egalitatea de gen - prezent si perspectiva

In general vorbind, în zilele noastre, femeile formal au acces la munci pe care tradiţional le fac bărbaţii. Cu toate acestea, deşi au aceleaşi locuri de muncă ca şi bărbaţii, ele nu fac aceeaşi muncă, în ciuda creşterii nivelului lor de educaţie şi de succes la şcoală şi universitate, comparativ cu bărbaţii.

Participarea redusă a femeilor în dialogul social, la consultări, negocieri şi în procesele de decizie, ca urmare a prezenţei lor limitate în diferite instituţii, la nivel naţional şi european, arată că modul de a pune în aplicare principiul egalităţii de şanse în toate domeniile şi, în special, în combaterea segregării verticale, este încă lung.

Acest lucru se întâmplă chiar dacă participarea echilibrată a femeilor şi bărbaţilor destinată organelor de decizie din diferite sfere ale vieţii a fost recunoscută ca fiind o condiţie importantă pentru egalitate şi ca o cerinţă pentru democraţie, precum şi ca având un rezultat pozitiv pentru societate.

Este adevărat că au fost efectuate eforturi pentru promovarea acţiunilor pozitive şi integrarea perspectivei de gen, în vederea punerii în aplicare a egalităţii de şanse şi pentru creşterea numărului femeilor în organele de luare a deciziilor şi care, în anumite cazuri, au dat rezultate.

Cele mai frecvente măsuri care au fost întreprinse au fost adoptarea de strategii şi politici precise pentru a încuraja reprezentarea femeilor, stabilirea formării specifice şi  sensibilizarea atât pentru femei cât şi bărbaţi în ceea ce priveşte egalitatea, formarea pentru pregătirea femeilor pentru activităţile sindicale, de cercetare şi adoptarea de locuri rezervate/cote a candidaturilor .

Cu toate acestea, există încă o conştientizare insuficientă asupra problemei, cercetările şi statistici fiind încă prea puţine, sectoriale şi nu pe scară largă, şi, în general, informaţiile cu privire la acest subiect nu sunt corect evaluate. O dovadă a acestui lucru poate fi observată prin cantitatea limitata şi, uneori, calitatea informaţiilor pe care instituţiile de la nivel naţional şi european sunt în măsură să furnizeze la cerere.

Pe lângă aceste probleme de ordin practic, cele mai importante motive de restrângere a accesului femeilor la poziţii de responsabilitate sunt cele referitoare la ideile preconcepute şi stereotipurile privind rolul femeilor, care conduc la descurajarea lor, precum şi a reacţiilor ostile din partea colegilor femeilor şi a lipsei de încredere a femeilor în propriile abilităţi.

De fapt, unul dintre principalele motive pentru care măsurile în direcţia creşterii participării femeilor la procesul decizional sunt atât de puţine este prezenţa redusă a femeilor în organele de decizie.

O astfel de problemă reprezintă încă o provocare.