Romii ne sunt trimisi în ţară iar puterea propune românilor munca în alte ţări

Toate discuţiile despre romi mă fac să intervin cu puncte de vedere, pentru faptul că în parte cunosc problemele comunităţii rome, la nivel local. Ne place, nu ne place, vrem nu vrem, romii din România sunt o comunitate la fel ca şi altele, ba chiar a doua după maghiari. Vorba unuia dintre ei ,,dacă eram uniţi ajungeam în Parlament,, E o părere şi o idee despre faptul că odată ajunşi în Parlament, toate planurile devin şi realităţi.
Faptul că m-am implicat în problema romilor, recunosc, nu a fost prioritatea priorităţilor mele. Nu la discriminare m-am gândit, dar de ce să nu recunoaştem că românii au o mie şi una de probleme, care sunt şi ale romilor dealtfel şi care pe zi ce trece devin tot mai multe şi mai grele. Romii sunt diferiţi, prin tradiţie- nomazii circulă, nu-i poţi opri şi au ajuns peste tot în Europa. Cei stabili au rămas acasă, în România sau în alte ţări aparţinătoare Europei. Fiecare stat face atât cât poate pentru cei rămaşi acasă, atât cât poate şi cât vor şi ei să se implice în lupta pentru drepturile lor, în progresul şi integrarea lor în societatea în care trăiesc, cu drepturi şi obligaţii.
Cei plecaţi se supun sau ar tebui să se supună legilor ţării în care aleg să se stabilească provizoriu sau definitiv, iar când aceştia nu o fac trebuie să răspundă pentru faptele lor. Hotărârea Franţei de a-i expulza, de a impune integrarea într-o ţară vorbind de România acum, contravine drepturilor cetăţeneşti, dreptul la libera circulaţie al tuturor cetăţenilor europeni care nu poate fi limitat pe criterii etnice. Romii sunt o comunitate care aparţine comunităţii europene, nu migrează de ieri de azi şi nu musai din cauza condiţiilor în care trăiesc, pentru că nu merg la muncă să-şi cumpere vreo casă sau pentru condiţii mai bune. Migraţia este în firea lor şi a tradiţiei lor.
Paradoxal, romii ne sunt trimişi acasă, timp în care puterea multumeşte românilor plecaţi că nu le mai duce grija, ba mai mult, îndeamnă profesorii, medicii că au liber la muncă în ţările Uniunii Europene. Unde este responsabilitatea noastră până la urmă atât pentru romi cât şi pentru români. Se mulţumeşte frumos doctorilor, profesorilor, intelectualilor pregătiţi pe băncile şcolilor româneşti cu contribuţia statului român, însă acum sunt invitaţi să-şi găsească, dacă leafa nu le ajunge, un al doilea job, o nouă meserie sau de ce nu, o emigrare într-o ţară care să-i preţuiască aşa cum ar trebui. Actuala putere pare să uite că aceşti oameni care şi-au dedicat ani buni din viaţă pentru a studia sunt o parte esenţială a societăţii în care trăim şi fără această componentă estenţială întreg sistemul s-ar putea prăbuşi. Uneori parcă trăim o adevărată luptă împotriva unei întregi categorii sociale, cea a intelectualilor. A lor să fie vina că au devenit profesionişti, competenţi şi esenţiali în domeniul lor sau a guvernanţilor care nu le mai pot asigura nici măcar condiţia unui trai decent. Cum se poate vorbi despre calitatea actului medical sau calitatea actului educaţional când se oferă o leafă de 7- 800 de lei? Deşi comparaţia pare trasă de păr acesta este adevărul ce se desfăşoară în faţa noastră, asemenea jocului „Lanţul slăbiciunilor”, când cei mai slabi făceau o coaliţie tacită şi îi eleminau pe cei mai bine pregătiţi, la fel, şi actuala putere a format coaliţia verigilor mai „slabe” şi îi invită frumos pe cei mai competenţi la un loc de muncă prin Europa, pe undeva numai în lanţ să nu ramana…

Vorbind despre critica liderului spiritual hindus din Statele Unite, Rajan Zed cu privire la situaţia romilor din România, vreau să fac câteva precizări. Concret a făcut referire la faptul că 75% trăiesc în sărăcie, ba mai mult, susţine că ,,situaţia romilor din România seamănă cu un "apartheid" şi că autorităţile ar trebui să facă ceva pentru a opri tratamentele rele aplicate acestora" Raportul anual privind drepturile omului al Departamentului de Stat american arată ca romii trăiesc în sărăcie şi este dificil să aibă acces la servicii publice, sistem sanitar, nu au locuri de muncă, rata abandonului şcolar în rândul copiilor rromi este mare şi sunt constant discriminaţi.,, Că în parte este adevărat, că nu s-a făcut mare lucru pentru ei…poate, dar chestiunea cu apartheidul şi relele tratamente aplicate acestora nu cred ca sunt potrivite. Şi copiii români abandonează şcoala datorită sărăciei, sunt şi români fără un loc de muncă sau pe care tocmai şi-l pierd, sunt şi români care nu au acces la servicii medicale pentru că nu au cu ce plăti o consultaţie sau un tratament şi asta nu ne face să ne mândrim mai mult, dar cand vorbim de sărăcie să nu uităm că sunt destui români care o cunosc la fel de bine şi despre care nu se vorbeşte cu aceeaşi părere de rău. Ba reprezentanţii FMI au fost de acord cu toate tăierile propuse de Guvern şi pe care nu le-a adoptat nici o ţară afectată de criză, cu toate creşterile de taxe şi impozite care aduc atingeri unor categorii defavorizate, persoanelor cu venituri mici care oricum îşi folosesc veniturile pentru consumul de subzistenţă: hrană, medicamente, utilităţi. S-a vorbit de discriminare, rele tratamente, sărăcie. Despre ce discriminare vorbim şi a cui…? sărăcia cui…?
Revenind la romi, cred că aceştia sunt o problemă a UE şi numai printr-o legislaţie corespunzătoare şi prin implicarea fiecărei ţări în problema romilor stabililiţi în ţara respectivă se vor putea face paşi spre un progres aşteptat. În ce ne priveşte progresul este un lucru şi dorit şi aşteptat şi se va lăsa aşteptat mult timp de aici încolo.

Romii - realitatea de langa noi

In urma cu aproape doua saptamani vizitam cartierele din oras populate cu cetateni de etnie roma .Am inceput cu colonia Bisrtitei-str.Gazariei.M-a izbit imaginea unui copil trist.Traiesc in conditii pe care nu le-au ales si cu atat mai mult copii indiferent de etnie nu-si aleg nici parintii si nici locul unde se nasc.E o tristete prin care vrea sa spuna ca si-ar dori mai mult sau altceva,desi nu-mi cere nimic.

Ii intalnesc si pe cei maturi si spun ca ar vrea mai mult dar puterea lor este limitata.Cei mai multi traiesc din ajutoare sociale sau din ce da Dumnezeu.Ma intreb oare cum si cand va putea statul roman sa rezolve problemele atator oameni care nu se pot descurca singuri-ce le oferim, cum ii educam si ce sansa le dam sa se poata descurca prin munca lor care sa le dea recompensa unui trai pentru ceea ce fac si nu pentru ce trebuie sau ar trebui sa faca altii pentru ei.





Un paradox…Totusi ii consider intr-un fel norocosi.Au reprezentantii lor pe linie politica prin Partida Romilor,sociala prin mediatori sanitari si scolari care le sunt zilnic aproape fizic si material prin sprijinul oferit de Asociatia Ovidiu Rom ,ba mai mult primaria a desemnat un consilier-expert pe problemele romilor si este cel care face medierea intre comunitatea roma si autoritatea locala.
Unul din mediatori ne insoteste si in zona Marginea .Ne spune povestea fiecarei familii si a copiilor acestor familii.

Comanesti-Intalnire cu pensionarii

Orasul Comanesti este o comunitate adoptata si adaugata responsabilitatilor de parlamentar .Desi colegiul meu cuprinde 3 colegii de deputat ,respectiv 48 de comunitati locale vin cu drag aici.Oamenii convinsi ca nimeni in afara de Dumnezeu nu mai face minuni pentru ei,vor sa ne asculte, vor sa primeasca asigurari ca macar in viitor viata lor va fi alta.,,Intelegem e greu pentru toti criza e generala ,dar pana cand,,se intreaba.Din pacate nu pot face previziuni si nu le pot da sperante,pentru ca modul in care Guvernul lucreaza la adaptarea si impunerea masurilor anticriza nu face decat sa loveasca tot in cei cu venituri mici ,iar pentru agentii economici masurile se lasa asteptate.
Un pensionar suparat ,cu un ton grav imi spune ca noi parlamentarii suntem vinovati pentru toate relele.Ii povestesc cu sinceritate ca in asa vremuri multi nu se bucura de statutul pe care il au,ca din pacate nici cei care se zbat pentru drepturile semenilor lor nu mai au parte de nici o multumire.Povestesc cum in ziua votului pentru motiunea depusa impotriva masurilor de reducere a pensiilor si salariilor propuse de Guvern am fost huiduiti, de pensionarii participanti la greva, fara deosebire ca sustinem sau nu interesele lor.Le explic modul in care impreuna cu colegii mei am sustinut zeci de amendamente la legea pensiilor unitare,ce demersuri am facut pentru sustinerea cadrelor militare disponibilizate,a pensionarilor in general,pentru reducerea varstei de pensionare pentru femei,pentru pastrarea punctului de pensie.Il induplec pe moment dar sunt sigura ca a plecat cu acceasi idee ca totul e degeaba,cu aceeasi amaraciune pe care o trieste zilnic.Si din pacate cred si eu ca multe eforturi raman fara satisfactia lucrului implinit.
Situatia economica a Romaniei,dorinta de reformare in tot si toate suprapusa cu o criza economica,sociala,politica nu ne da speranta de redresare apropiata.Oamenii vorbesc tot mai mult de nevoile lor ,de lipsurile lor de sanatatea lor si se intreaba pana cand

Despre ECRIS

Sistemul european de informaţii extrase din cazierele judiciare (ECRIS) din fiecare stat membru este un sistem informatic de gestiune informatică a dosarelor, documentelor şi a tuturor informaţiilor legate de cazuri în instanţe, parchete şi Ministerul Justiţiei, fiind dedicat susţinerii informatice a activităţilor din sistemul justiţiei în contextul noii societăţi informaţionale. Utilizarea ECRIS la scară naţională, în toate unităţile din sistemul justiţiei, permite standardizarea activităţilor şi procedurilor, creându-se totodată posibilitatea unei administrări eficiente a acestora. Acest sistem trebuie folosit pentru schimbul rapid de informaţii între statele membre pentru că această bază de date poate releva trecutul penal al oricărui cetăţean european. Este de aşteptat ca ECRIS să funcţioneze în toate statele membre până în anul 2012.

Cateva idei

retinute din dezbaterile Conferinţei pe tema violentei impotriva femeilor,organizată de către Parlamentul Spaniei,la Madrid,în cadrul Preşedinţiei spaniole a Uniunii Europene

Reuniunea a fost deschisă de domnul Francisco Javier Rojo García, Preşedintele Senatului Spaniei.
Doamna Bibiana Aído, ministru al Ministerului Egalităţii de Sanse, a prezentat priorităţile Preşedinţiei spaniole a UE în domeniul egalităţii de şanse. Ea a subliniat importanţa faptului ca toate instituţiile şi factorii decizionali să urmeze aceeaşi direcţie în ceea ce priveşte apărarea egalităţii de gen, egalitatea fiind esenţială pentru construcţia UE. A aratat ca este necesara elaborarea de statistici pe baza unor indicatori comuni privind violenţa împotriva femeilor,care sa permite statelor membre să ia la cunoştinţă toate problemele existente, urmând apoi să stabilească o structură după care să facă o strategie de combatere a acestui fenomen.
A cerut să se adopte o poziţie fermă în ceea ce priveşte lupta împotriva pornografiei infantile şi a traficului de fiinţe umane în scopul exploatării sexuale, prin susţinerea celor două proiecte de directivă aflate în procedură de control parlamentar la statele membre UE. În ceea ce priveşte a treia directivă privind ordinul european de protecţie acesta a avut susţinerea a 19 dintre statele membre (România a fost printre iniţiatori).
. De asemenea, a subliniat că în pentru punerea în aplicare a Directivei privind ordinul european de protecţie va fi necesar instituirea unor instrumente şi acordarea de asistenţă reciprocă pentru ca prevederile legale să îşi atingă scopul propus.Ordinul european de protecţie, este o decizie judiciară ce priveste o măsură de protecţie emisă de un stat membru, si are drept obiectiv facilitarea adoptării de către alt stat membru, după caz, a unei măsuri de protecţie în temeiul propriei sale legislaţii naţionale, în vederea garantării vieţii, a integrităţii fizice şi psihice, a libertăţii sau integrităţii sexuale a unei persoane care apartine oricarui alt stat UE.

Doamna Edit Bauer, membră a Parlamentului European, a adus în discuţie necesitatea armonizării legislaţiei naţionale în domeniul egalităţii de şanse cu legislaţia comunitară.
Doamna Sibylle Laurisck, deputată în Bundestag, a precizat ca in Germania in 2009 a fost adoptată Legea privind protecţia împotriva violenţei care a reformat procedura de aplicare a codului familiei, în sensul că măsurile prevăzute în lege au fost date în competenţa instanţelor specializate în dreptul familiei.
Între poliţie, procuratură, serviciile de consultanţă de specialitate, autorităţile pentru străini şi autorităţile pentru protecţie socială există un acord de cooperare transparentă şi directă, care are ca scop crearea de posibilităţi pentru ajutorarea victimelor de a ieşi din spirala violenţei la timp. A fost introdus sistemul numărului unic de urgenţă la nivel federal, număr la care persoanele supuse violenţei în familie pot suna.
Câteva dintre landurile federale au emis linii directoare de lucru cu privire lupta împotriva traficului de fiinţe umane. Regulat au loc reuniuni ale organismelor interesate şi conferinţe ale experţilor, în domeniul combaterii traficului cu fiinţe umane şi exploatării acestora în scopuri sexuale, prin intermediul cărora se realizează un schimb permanent de informaţii.
În deschiderea dezbaterilor primei teme „Indicatorii prin care se poate evalua violenţa de gen” a luat cuvântul domnul Miguel Lorente, reprezentantul Guvernului Spaniei pentru domeniul violenţei de gen, arătand ca atunci când se elaborează legislaţie în acest domeniu trebuie avut în vedere faptul că situaţiile care se ivesc sunt într-o permanentă schimbare, ca urmare a faptului că fiecare societate este în continuă mişcare. Datorită acestui fapt instrumentele prin care se combate violenţa trebuie actualizate şi adaptate noilor situaţii.

Pentru a reuşi combaterea eficientă a fenomenului violenţei de gen la nivelul Uniunii Europene, trebuie ca în primul rând fiecare stat membru să elaboreze măsuri şi strategii pe care să le implementeze, iar în al doilea rând să contribuie activ la elaborarea Strategiei UE pentru combaterea violenţei împotriva femeii. Trebuie să existe o coordonare a eforturilor tuturor statelor membre UE şi o distribuire a responsabilităţilor în vederea atingerii obiectivelor propuse la nivelul UE.

Este necesar introducerea sistemului numărului unic de urgenţă la nivelul UE. În acest moment nu există informaţii la nivelul UE şi nici statistici cu privire la evoluţia fenomenului violenţei asupra femeii şi la urmările acestuia.


Doamna Hillevi Engström, preşedinta Comisiei pentru piaţa muncii din Parlamentul Suediei, a precizat ca investiţiile financiare au fost destul de consistente pentru programele şi stagiile de pregătire a poliţiştilor, procurorilor şi judecătorilor iar rezultatele au fost vizibile obţinându-se investigaţii corect conduse şi procese corect soluţionate. Este foarte important ca acţiunea instituţiilor publice să fie coordonată.

Doamna Danielle Bousquet, preşedinta Comisiei pentru egalitatea de oportunităţi dintre femei şi bărbaţi din Adunarea naţională a Franţei, a adus în discuţie faptul că doar un procent de 10% din victime raportează violenţa. O altă problemă majoră este violenţa psihologică care are consecinţe grave asupra victimelor şi este extrem de greu de dovedit.

Doamna Gisela Wurm, preşedinta Sub-comisiei pentru combaterea violenţei împotriva femeii din Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, a subliniat că o problemă majoră a femeilor este violenţa sexuală. Se presupune că, la nivel mondial, procentul femeilor care au fost violentate sexual este de 60%, dar foarte puţine sunt raportate. O altă problemă este stresul psihologic al femeii şi copiilor din mediul în care trăiesc, acesta fiind accentuat la familiile venite din afara Europei. Multe femei sunt aduse în Europa pentru căsătorie iar apoi sunt folosite pentru prostituţie.

A doua temă de discuţie a fost deschisă de doamna Imaculada Montalban, ministru, Ministerul Egalităţii din Spania. Unul dintre subiectele aflate în prim-planul mandatului spaniol al preşedinţiei UE este războiul declarat violenţei şi abuzurilor. În Spania există o organizaţie denumită Observator împotriva violenţei domestice şi de gen, dar care nu este gestionată de guvern ci de către parlament. Totul a pornit în anul 1990 când judecătorii au realizat că fenomenul violenţei de gen ia amploare şi că nu există informaţii cu privire la acest fenomen. Ei au semnat un protocol cu puterea executivă, respectiv Ministerul Justiţiei, cu procuratura şi Consiliul General al Avocaţilor din Spania. Prin protocol erau menţionate atribuţiile şi rolul fiecărei instituţii. Au fixat întâlniri periodice pentru schimb de informaţii, reuşind astfel să creeze o bază de date.

Concluziile conferinţei:
- Lispa informaţiilor de la nivelul statelor membre şi a unor statistici trebuie corectată atât prin utilizarea ECRIS de către statele membre cât şi prin instituirea unui Observatorul împotriva violenţei domestice şi de gen la nivel european.
-Trebuie identificate toate problemele cu care se confruntă victimele şi trebuie să existe o reacţie care să răspundă acestor probleme.
- Internetul este dăunător atunci când este folosit în scopuri criminale, cu atât mai mult cu cât este foarte greu de controlat. Publicitatea în care femeia este umilită sau pusă într-o lumină nefavorabilă trebuie stopată.
- Bărbaţii abuzează femeile pentru că tiparele de putere care modelează interacţiunile dintre femei şi barbaţi în societate şi în viaţa de familie statuează superioritatea bărbatului, autoritatea acestuia asupra femeii în calitate de cap de familie, dreptul de a ţine familia sub control prin orice mijloace, cele violente dintre cele mai frecvente. Aceste tipare trebuiesc corectate.
Fiecare dintre noi este un actor complice la perpetuarea unui sistem social pe care îl recunoaştem ca incorect, nedrept, abuziv pentru o parte din membrii săi. Nu există martori inocenţi la abuzuri, violenţă şi agresiune. Fiecare dintre noi are datoria de a se informa şi acţiona faţă de această problemă.

,,Violenta stiuta,violenta nevazuta,,

In acest an am avut prilejul sa particip la cateva evenimente ,avand in principal ca tema ,,Violenta impotriva femeilor,,.Astfel in data de 16 martie a.c., la Bruxelles, a avut loc conferinţa intitulată „Celebrarea Zilei Internaţionale a Femeilor”, convocată sub auspiciile Comisiei pentru drepturile femeilor şi egalitate de gen, din cadrul Parlamentului European. Evenimnetul a reunit reprezentante ale Parlamentelor Naţionale responsabile cu drepturile femeilor.
Pentru ca deja abordasem o tema ,in saptamana urmatoare ,in 22 martie,la invitatia CNCD si Teatrul Metopolis in cadrul proiectului,,Violenta stiuta ,violenta nevazuta,,am vizionat spectacolul,,Ajutorul,,dupa Gyorgy Schwajda, creat de Alice Barb,cu o distributie avand in rolurile principale pe marii actori Luminita Ghiorghiu si Mihai Constantin.
,,AJUTORUL este un spectacol care vorbeste despre violenta in familie si despre consecintele acesteia asupra noastra a tuturor.O poveste profunda si emotionanta,despre degradarea unei familii obisnuite si despre soarta copiilor intr-o lume condusa de parinti.O poveste despre dragoste si ura,violenta si tandrete,despre moarte si nepasare,,Acest text se regasea in cuprinsul invitatiei si a fost motivul pentru care am facut loc in programul meu,incarcat la cel moment de dezbaterea pe legea pensiilor. Dupa un plen prelungit,am ajuns . Am intarziat putin ,lucru care nu ma caracterizeaza si pe care il detest .
Spectacolul a fost emotionant si cred ca printre invitati ar fi trebuit sa se regaseasca si -agresori si victime ,ar fi avut posibilitatea sa priveasca din afara ce se intampla cu viata lor si a copiilor lor.La finalul spectacolului a urmat o dezbatere interesanta pe tema violentei-efect si cauza.Cand s-a ajuns la cauze, participantii si-au amintit bineinteles de politicieni,de interesul si preocuparea lor pentru crearea cadrului legislativ adaptat realitatii.Atunci ne-am semnalat prezenta ,eu si colega mea d-na senator Mihaela Popa.
Cunosteam problema violentei din presa si din realitatea zilnica ,in cadrul activitatii din teritoriu , dar atunci am simtit cu adevarat ca trebuie sa fac mai mult .Acela a fost momentul in care am promis organizarea la Parlament a unei dezbateri cu participarea factorilor responsabili ca baza si prim pas in modificarea legislatiei actuale,menita sa aduca mai multa siguranta victimelor violentei.
Dupa cateva saptamani,in 29 aprilie Parlamentul Spaniei a organizat la sediul Senatului Spaniei,la Madrid,conferinta presedintilor comisiilor pentru egalitate de sanse,la care am participat,parca in continuarea lucrului inceput.
În cadrul reuniunii au fost abordate două teme:
Violenţa de gen - Tema I – Indicatorii prin care se poate evalua acest fenomen;
Violenţa de gen - Tema II – Experienţe cu privire la diferite politici din acest domeniu. Propunerea de a institui un Observator European împotriva violenţei îndreptată asupra femeii.Pentru acest subiect voi reveni cu precizari intr-o postare ulterioara.
Odata trecut si acest eveniment am inceput sa ma gandesc la promisiunea facuta la Teatrul Metripolis si am hotarat impreuna cu Comisia Egalitate de Sanse organizarea actiunii-Masa rotunda:Imbunatatirea cadrului legislative in domeniul prevenirii si combaterii violentei in familie,pentru ziua de 11 mai.Asa a inceput preocuparea pentru tema violentei in familie si cred ca seriozitatea cu care ma implic intr-o actiune ma vor ajuta in demersurile necesare pentru ca aceasta tema sa primeasca o abordare noua.