luni, 26 septembrie 2011

Normele de aplicare ale legii pentru autism implinesc un an de ,,neadoptare,,


Astazi in calitate de initiator al Legii 151/2011 privind serviciie specializate integrate de sanatate ,educatie si sociale adresate persoanelor cu tulburari din spectrul autist si cu tulburari de sanatate mintala asociate ,am adresat intrebari celor trei ministere:Ministerul Muncii Familiei si Prtectiei  Sociale,Ministerul Sanatatii Publice si Ministerul Educatiei Cercetarii Tineretului si    Sportului, responsabile pentru elaborarea Normelor metodologice de aplicare a Legii  amintite. Precizez ca legea a fost aprobata de catre  Parlament in luna iulie 2010,este  in vigoare din data de 1 ianuarie 2011 ,din pacate  neaplicabila datorita normelor de aplicare care nu exista desi aveau termen de adoptare luna octombrie 2010.

,,Va aduc la cunostinta prin  Legea 151/2010 , Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, împreună cu Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, aveau obligaţia să emita normele metodologice de aplicare a acestei legi încă din luna octombrie a anului trecut.
La inceputul anului,reprezentanti ai ONG-urilor au asistat la o forma de dialog mut,unde au fost instiintati că normele au fost elaborate deja, dupa care au fost afişate pe site-ul Ministerului Sănătăţii, s-au aflat in dezbatere publica timp de 30 de zile,dupa care, nici pana la aceasta data nu au fost publicate si nici nu au mai fost furnizate nici un fel de informati.
Acelasi lucru s-a intamplat si in privinta elaborarii protocoalelor de colaborare in vederea dezvoltarii unui sistem de servicii specializate integrate de sanatate,educatie si sociale,impus a fi realizat prin art.6 din lege.
Din pacate, in continuare situaţia familiilor care au în întreţinere persoane cu autism este foarte gravă,in conditiile in care multi dintre părinţi nu beneficiază de salariul de asistent personal, deoarece ordonanţa 84/2010 de modificare a legii 448/2006 permite autorităţilor locale să treacă asistenţii personali în somaj, sau, în cazul în care beneficiază totuşi de salariul de asistent personal, aceste sume au fost reduse.Mai mult pentru adulţii cu autism nu exista de fapt  servicii, care se asteptau a fi realizate prin această lege.
     De asemenea, pentru adulţii cu autism nu numai că ei  nu există în statisitici, dar stau acasă, izolaţi în familii, neexistând o strategie referitoare la terapia necesară acestor categorii de persoane, sau la integrarea lor pe piaţa muncii.
     Va atentionez ca raspunsul trimis de catre MMFPS,Doamnei Erminia Mazzoni Presedinta Comisia pentru Petitii din Parlamentul European nu corespunde realitatii si ca, in continuare drepturile persoanelor cu autism nu sunt respectate in Romania, autoritatile nefiind interesate de a rezolva eficient si cu seriozitate problemele existente.

Va rog domnilor ministri sa ne informati despre stadiul normelor de aplicare, care se afla intr-o intarziere de adoptare de aproape un an de zile.
1.Care este motivul blocarii normelor,unde  se afla blocajul , cine este responsabil pentru aceasta si cand  estimati ca fiind posibila afisarea lor?
2.Care a fost implicarea fiecarui minister in respectarea art.6 din lege,daca exista aceste protocoale?Daca da,va rog sa faceti cunoscut continutul protocoalelor in discutie.
Daca acestea nu exista care este termenul in care vor fi definitivate si aduse la cunostinta factorilor responsabili in aplicarea lor si familiilor care au in ingrijire persoane cu autism,copii sau adulti .,,
Consider ca raspunsul celor trei ministere va aduce in actualitate informatii despre AUTISM,un subiect abandonat,desi in decembrie 2012 la solicitarea Comisiei pentru Petitii din Parlamentul European,Ministerul Muncii prin vocea dlui Botis,ministru la acea data,se lauda cu adoptarea legii 151/2010,,care vine in sprijinul  persoanelor cu autism si se va aplica de la 1.01.2011,,. Paradoxal,a invocat chiar si art.50 din Constitutia Romaniei,conform caruia,,Persoanele cu handicap  se bucura de protectie speciala.Statul asigura realizarea unei politici nationale de egalitate a sanselor,de prevenire si de tratament ale handicapului,in vederea participarii efective a persoanelor cu handicap in viata comunitatii,respectand drepturile si indatoririle ce revin parintilor si tuturielor,,.Ce mult ar insemna pentru persoanele cu handicap,ca macar acest articol sa fie in concordanta cu realitatea...



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu