joi, 17 martie 2011

Codul Muncii,,ASUMAT,,-dispret,rautate sau incompetenta?...

Discurs mut-interventia pe care ar fi trebuit sa o am in timpul dezbaterea motiunii pe Codul Muncii. 
Momentul ales pentru modificarea Codului Muncii  este unul cu totul inoportun. Dacă am avea cerere pe piaţa forţei de muncă şi creştere economică atunci efectele profund nocive ale acestor modificări ar fi mai uşor de atenuat. Dar urmare a  acestei guvernari, piaţa muncii este blocată. Multi angajatori  privaţi îşi restrâng activitatea, fac disponibilizări la concurenta cu Guvernul portocaliu care isi face titlu de glorioe din restructurarea a mii de locuri de munca.
Nu Codul Muncii crează locuri de muncă, ci angajatorii, patronii şi statul. Ori adevăratii patroni au facut şi fac afaceri, au creat locuri de muncă, au salariaţi loiali şi motivaţi şi au făcut toate acestea fără să se plângă de angajaţi,de sindicalisti, de Codul Muncii.
Modificările Codului Muncii vădesc o crasă necunoaştere a realităţii de pe piaţa muncii din partea iniţiatorilor. Doar câteva din aceste modificări demonstrază cu prisosinţă acest adevăr. Reglementările privind prelungirea perioadelor de probă la 45 de zile şi respectiv 120 de zile nu ţin seama de abuzul practicat fata de marea majoritatea tinerilor absolvnţi pe care şi la 35 de ani îi găsim tot în periode de probe. Aceleaşi consecinţe nedorite se regadesc şi in prevederile de abrogare a textului care limita la 3 numărul de angajări succesive în probe pe un loc de muncă sau încetarea contractului de muncă al salariatului în probă fără  preaviz.  Acum se permit angajări de probă şi de muncă temporară fără număr… fără număr. Sunt tineri  care au dat probe peste probe , la tot felul de angajatori specializaţi în a lucra cu ,,salariaţi în probe,,. Cui  foloseşte prelungirea perioadei de probă dacă un angajator se poate convinge în 2-3 zile de ce poate face un salariat, aşa cum se prevede pentru munca temporara? 
 Răutatea, ura, duşmănia iniţiatorilor şi a susţinatorilor noul cod al muncii faţă de angajaţi se evidentiaza in prevederi importante cum ar fi durata normală a zilei de lucru de 8 ore,cele referitoare la repausul săptămânal şi la munca tinerilor sub 18 ani, a salariaţilor cu handicap şi a celor care lucrează în condiţii periculoase. Pentru aceştia din urmă, Codul în vigoare şi Costituţia prevăd o protecţie mai favorabilă, pe când în cel viitor, ni se cere să fim de acord ca şi aceştia să nu se mai bucure de un adaos de 3 zile la concediul de odihnă, dacă acest lucru nu este trecut în contractul colectiv.
Referitor la media săptămânală a timpului de lucru,stabilita la o medie de 48 de ore saptamanal pentru perioada de 12 luni la didpozitia angajatorului,acesta da posibilitatea angajatorului să ,,scoată untul din angajaţii săi,, o lună, două, trei, apoi să-i lase mai lejer sau să-i trimită în concediu fără plată, să-i concedieze şi eventual să angajezepe alţii, pe care, la fel îi va exploata la sânge 2-3 luni şi tot aşa.
Pe aceeaşi linie antisocială, a lipsei minima deproptectie şi periclitare a sănătăţii, a capacităţii de refacere a forţei de muncă merge şi reducerea concediului de odină la 10 zile succesive, în loc de 15 zile, când este ştiut că unele tratamente medicale, ca să fie eficiente, durează 12 sau 18 zile. În acest fel, salariatul care are un bilet de 12 zile de tratament va fi nevoit să facă 10 zile odată şi restul de 2 sau 8 zile peste un an.
Angajatorul poate reduce programul de lucru de la 5 la 4 zile săptămânal cu reducerea salariului sau poate trimite salariaţii 15 zile în concediu fără plată în cazul reducerii temporare a activităţii. De asemenea, poate face disponibilizări colective iar pe locurile astfel disponibilizate poate să facă noi încadrări.
În legătură cu lipsa de protectie  şi afectarea stării de sănătate este evidentiata  din nou necunoaşterea şi lipsa de adecvare la realitatea pieţii muncii a iniţiatorilor şi susţinătorilor noilor modificări. România este ţara europeană cu cele mai multe şi mai stupide accidente la mia de locuitori sau la mia de salariaţi. Or, a veni pe acest fond  de neglijenţă, condiţii proaste de lucru, sărăcie, accidente de muncă, stare de sănătate precară şi boli profesionale cu măsuri de încărcare brutală şi anarhică a programului de lucru înseamnă a condamna populaţia activă şi ocupată la noi pericole de imbolnăvire şi accidente. 
Sunt abrogate fără nici un temei 10 articole referitoare la contractele colective de muncă (art. 238 – 247), lipsind în acest fel contractul individual de muncă de o bază, de un termen de comparaţie, de un ansamblu minimal de drepturi. În acest sens toate trimiterile la contractul şi negocierea colectivă au un caracter pur formal şi sunt menite a induce în eroare. Contractul colectiv este golit de orice conţinut şi se pătrează în noul cod doar pentru că este prevăzut de Constituţie. Totodată, salariatul este pus într-o situaţie de partener inferior, nefiind egal şi nici informat  precum angajatorul iar sindicatelor li se ia o atribuţie şi o parte importantă din obiectul muncii. La cele de mai sus  se adaugă şi redefinirea conflictului de muncă într-un mod restrictiv, arbitrar, neştiinţific, ceea ce  va lipsi jurisdicţia muncii de un conţinut substanţial. Aceasta pentru a-i învăţa minte pe salariaţi şi sindicate să mai dea în judecată angajatorii din sectorul bugetar şi pentru a scuti statul de plata abuzurilor la care îi supune pe salariaţi.   
Noile modificări ale Codului Muncii afectează grav persoanele tinere în căutarea unui loc de muncă stabil şi calificat, conduc la descalificarea şi înrăutăţirea situaţiei salariaţilor pe piaţa muncii, afectează negativ relaţiile de muncă, slăbesc puterea salariatului, a sindicatelor şi patronatului, deteriorează dialogul social şi pun în pericol statutul personalului deja angajat la stat şi la privaţi prin contracte pe perioadă nedeterminată.
Angajarea răspunderii  impune un cod al muncii nedorit de partenerii sociali, neagreat de Organizaţia Internaţională a Muncii,iar                                                                                                                                                                              motivaţia adoptării lui este una utopic-demagogică şi manipulatorie. Nu se vor crea locuri de muncă, locurile de muncă existente vor deveni mai precare, mai nesigure. Dar se vor raporta pe hârtie, statistic, mai multe contracte pe perioadă determinată şi temporare, o parte din contractele pe periodă nedeterminată vor fi transformate în mai multe contracte cu muncă temporară şi astfel se va raporta un număr mai mare de personal ocupat temporar. Iar Guvernul se va lăuda cu miracolele făcute de reforma relaţiilor de muncă.
O parte din angajaţii cu muncă temporară nu se vor mai califica pentru indemnizaţia de şomaj şi astfel se va raporta scăderea şomajului chiar dacă vor fi mai multe persoane în căutarea unui loc de muncă. La fel, mamele şi taţii care vor dori să-şi crească copilul nu se vor mai califica la indemnizaţia de creştere dacă au lucrat mai puţin de 12 luni înainte de naşterea copilului şi astfel se vor cheltui mai puţini bani cu aceste indemizaţii.
Sunt numai cateva motive pentru care ne pronuntam categoric impăotriva adoptarii acestui ,,Cod al Scalviei;,.Inchei reiterand cuvintele marelui    Caragiale adresate guvernantilor anilor 1990.Cu multa amaraciune trebuie sa constatati cat de actuale sunt astazisȘ
,,Ati aruncat pe lefegii,in drum…
Le-ati smuls modestul lor dejun,ministrii cruzi!
Mai bine v-ati fi hotarat sa suprimati,atatea mii de sinecuri,
Nu painea de la atatea guri
Pe nevoiasii cei infimi,
Nu  trebuia sa ii suprimi!,,(I.L.Caragiale,Moftul Roman 1901)


Senator Elena Mitrea-Bacau

  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu