Violenta, in general, si cea domestica, in special, este, din nefericire, o prezenta continua in viata noastra cotidiana. Ea are un impact social nociv si extins. Spun extins deoarece priveste nu numai victimele violentei, ci si martorii sau persoanele colaterale, care de obicei sunt multe si cel mai adesea, copii, vecinii, rude si alte persoane apropiate.
Fenomenul social al violentei umane, nu are culoare nationala sau politica. El este unul universal: se regaseste in toate tarile si mediile sociale. El priveste, de obicei, cele mai vulnerabile persoane, copiii, batranii singuri, femeile casnice, persoanele bolnave, cele fara o slijba sau fara un venit personal, oamenii fara adapost etc.
Din nefericire,in Romania, cetatenii se confrunta din plin cu diferite tipuri de violenta: in circulatie pe drumurile publice, pe stada in orase, in locurile aglomerate, la cozi in magazinele care anunta promotii, in mijloacele de transport, in scoli, in locuinte etc.
In ultimii 10 ani, s-au desfasurat actiuni de constientizare a publicului cu privire la fenomenele de violenta si, in mod deosebit, a violentei in familie. Organizatiile societatii civile, mass media si unele institutii ale statului au oferit informatii, servicii si asistenta victimilor, au desfasurat campanii de informare a publicului si a autoritatilor publice, au organizat dezbateri si au mediatizat evenimente produse.
Dupa integrarea tarii noastre in Uniunea Europeana, familiile romanilor s-au destramat intr-un ritm si grad fara precedent. Aceste familii s-au confruntat cu noi provocari. Prin plecarea unui sot la munca in strainatate, cei ramasi acasa, mai ales copiii, batranii si femeile s-au trezit fara aparare in fata unor noi agresiuni.
Cu deosebire in mediul rural s-au raspandit si inmultit feneomenele de agresiune asupra copiilor si batranilor, mai ales a batranilor singuri. Groaza, frica si rusinea de violente si mai nocive ii fac adesea mai degraba sa indure decat sa reclame astfel de acte de violenta.
Suferinta se amplifica si pe fondul de neincredere in institutiile si autoritatile publice cu atributii de prevenire si aparare fata de violenta din societate.Aici amintesc si desfiintarea Autoritatilor Nationale pentru Protectia Familiei,Copilului,Egalitatii de sanse in conditiile in care state cu simtire mai umana au un Minister al Egalitatii de Sanse.
Peste toate acestea s-au adaugat amenintarile si consecintele crizei financiare si economice. Aceasta a venit cu un intreg cortegiu de masuri de austeritate, cu efecte asupra diminuarii veniturilor, restante la imprumuturile de la banci, somaj, saracie, abandonul scolar, consumul de eurobotanice, droguri si bauturi alcolice, restructurarea si demotivarea politiei, a altor institutii care se ocupau de prevenirea, monitorizarea, crearea de adaposturi si alte servicii pentru victimele violentelor.
Toate acestea au facut in asa fel incat fenomenul social si cazurile de violenta sa treaca intr-un plan secund, din moment ce deficitele bugetare, datoriile suverane, falimentele sunt la ordinea zilei. Ceea ce nu inseamna ca a disparut violenta in societatea romaneasca
Din motivele aratate mai sus, consider ca nu trebuie sa scapam din vedere suferinta semenilor nostri din cauza actelor de agresiune la care sunt supusi. Pe acest plan cred ca in continuare este necesara vigilenta si actiunea concertata pentru a descuraja persoanele violente si a apara victimele lor.
Ca parlamentar care nu a ramas indiferent fata de fenomenele de violenta sociala, mai ales in familie, cred ca activitatea de prevenire, combatere a violentei si a apararii victimelor se impune a fi imbunatatita. In acest sens, sugerez, in urma preocuparilor pe care le-am avut in ultimii trei ani, mai multe directii de actiune, intre care prioritare mi se par a fi urmatoarele:
- Dezvoltarea in continuare a unei colaborari ( a unei adevarate coalitii) dintre institutiile statului, autoritatile publice locale si ONG-urile cu activitate in directia diminarii violentei sociale, a violentei in familie in mod deosebit, Trebuie inteles ca de unele singure, nici autoritatile, nici ONG-eurile, nici victimile, nici polulatia sau opinia publica, nu asigura eficienta dorita;
- Transparenta nu ascunderea fenomenului violentei poate contribui la diminuarea sa. In acest sens, o imbunatatire a mediatizarii, a publicitatii fenomenului poate fi benefica. Uneori, mass media in general si televiziunile in special speculeaza, exploateaza, cazurile de violenta, chiar de violenta extrema, pentru cresterea propriei audiente si nu ca o contributie la combaterea lor si la apararea victimelor. Se simte o mai atenta empatie si sensibilitate din partea jurnalistilor specializati in domeniu fata de victimele violentelor, ceea ce presupune o explicatie si interpretare sociologica a cauzelor care induc starea de violenta, o prezentare a actiunilor pozitive de salvare sau ajutare a victimelor, precum si a celor de reeducare sau pedepsire a agresorilor.
- Pe linia organelor si autoritatilor administrative este de dorit macar aplicarea cadrului legal in vigoare. Am in vedere la acest punct, acordarea catre victime a serviciilor prevazute de lege, la timp si suficient pentru a le readuce la o viata normala, cum ar fi mutarea in locuinte sau adaposturi sigure;
- Pe linia jursdictiei materiei, sunt necesare noi examinari si analize a sistemului judiciar in situatiile in care ajung in instante cauze de violenta. Diseminarea celor mai bune practici de combatere a actelor de violenta, imbunatatirea legislatiei in domeniu, pregatirea speciala a judecatorilor, procurorilor, avocatilor si politistilor care instrumenteaza astfel de cazuri, inclusiv revizuirea tematicii de pregatire pe aceasta tema la Institutul de magistratura - sunt tot atatea directii prin care se poate aduce o usurare a suferintelor din cauza violentei. Mai ales a violentei in familie unde impunerea restrictiilor sau evacuarea agresorului, inclusiv a celor care recidiveaza, accesul spre victima din partea celor care i-ar putea apara sau al victimei catre aparatori sunt facute cu prea mare timiditate. Si din acest motiv agresorii profita sau sunt incurajati sa recurga la violente repetate;
- Cu sustinere financiara si ONG-urile sau cabinetele psihologice ar putea sa-si imbogateasca activitatea prin cursuri de aparare sau educare, cum ar fi terapiile de cuplu, sedintele dintre parinti si copii, luand la cunostinta de faptul ca multe acte de violenta in familie au ca motiv asteptarile nerealiste, fie ale partenerilor, mai ales, pe fondul crizei economico-sociale, fie ale parintilor pe fondul crizei sistemului educativ.
- Fac un apel pe aceasta cale catre presedinta Camerei Deputatilor, dna Roberta Anastase,ca un gest demonstrat zilei de 25 noiembrie – sa solicite urgentarea dezbaterii celor trei propuneri legiaslative privind modificarea legii 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie,aflate in comisiile parlamentare din Camera Deputatilor care este camera decizionala.Dupa aceasta poate am putea vorbi despre ordinul de protective al victimei si ordinal de restrictie si interdictie a agresorului pentru o protective reala a victimei.
Senator,
Elena Mitrea
PSD Bacau
PSD Bacau
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu